Prințul Harry a dezvăluit că a trecut printr-o perioadă de depresie după ce s-a mutat în Canada, în 2019, împreună cu Meghan și fiul lor, Archie. Într-un interviu recent, ducele de Sussex a vorbit despre căderea bruscă a nivelului de adrenalină după plecarea din Marea Britanie, dar și despre anii în care a încercat să facă față morții mamei sale, prințesa Diana, ascunzându-și emoțiile. Harry spune că nu a plâns aproape două decenii și că terapia l-a ajutat să înțeleagă că mama sa și-ar fi dorit să fie fericit, anunță The Independent.
Harry a discutat cu neurocercetătoarea și profesoara de la Universitatea din Arizona, Mary-Frances O’Connor, într-un interviu difuzat joi pe platforma de învățare online MasterClass. În cadrul conversației, el a povestit despre ceea ce a descris drept o „cădere de adrenalină”, resimțită după ce a părăsit Marea Britanie alături de Meghan pentru a se retrage pentru o perioadă din viața publică.
Cuplul s-a stabilit pe insula Vancouver, în Canada, împreună cu fiul lor, Archie. La începutul anului 2020, Harry și Meghan au renunțat la îndatoririle regale, iar ulterior s-au mutat în Statele Unite. Luna trecută, cei doi s-au întors în mod neașteptat în Marea Britanie, după aproximativ șase ani petrecuți în SUA.
„Aflându-mă în Canada, departe de mediul stresant în care, probabil, corpul meu era pur și simplu plin de adrenalină, în decurs de două sau trei zile am simțit această cădere de adrenalină, ceva ce nu mai experimentasem niciodată până atunci”, a spus prințul Harry.
Ducele de Sussex a explicat că, după ce s-a îndepărtat de presiunea constantă cu care era obișnuit, a avut dificultăți în a se adapta la noua situație.
„Era ca și cum aș fi avut nevoie de stres pentru a obține adrenalina necesară funcționării creierului meu, deoarece devenisem inutil în gospodărie. De fapt, am intrat într-o stare de depresie timp de aproximativ două săptămâni și simțeam că nu pot funcționa fără adrenalină”, a mărturisit el.
„Mă simțeam vinovat că aș putea fi fericit fără ea”
În aceeași discuție, prințul Harry a vorbit despre efectele pe care moartea mamei sale, Diana, prințesa de Wales, le-a avut asupra sa. El a descris anii în care a trăit cu un sentiment de amorțeală emoțională, convins că a fi fericit ar însemna să fie neloial față de mama sa.
Harry și fratele său, prințul William, au vorbit în trecut despre dificultățile emoționale cu care s-au confruntat după moartea Dianei, care a murit într-un accident de mașină la Paris. Amândoi s-au implicat, de-a lungul timpului, în susținerea unor organizații și inițiative dedicate sănătății mintale.
Prințul Harry avea 12 ani când și-a pierdut mama. Acum, el spune că a învățat să privească doliul ca pe un proces de durată, care continuă să-l însoțească de-a lungul vieții. „Mă consider un elev al doliului”, a spus el.
Ducele a povestit și despre perioada în care a servit în armata britanică în Afganistan, mărturisind că a crezut că experiențele de pe front îl vor ajuta să se îndepărteze de propriile sentimente.
„Când aveam 20 de ani, am plecat de două ori la război, crezând că pot fugi de sentimentele mele”, a spus Harry. „Dar nu asta s-a întâmplat.”
El a explicat că, timp de mulți ani, și-a reprimat emoțiile, fiind convins că suferința era o dovadă a legăturii sale cu mama sa.
„Am petrecut atât de mult timp amorțit emoțional, în mare măsură pentru că mă simțeam neloial și vinovat pentru faptul că aș fi putut fi fericit și plin de bucurie fără ea. Simțeam că trebuie să fiu trist și că trebuie să fiu amorțit emoțional pentru a-i dovedi că mi-e dor de ea”, a mărturisit prințul Harry.
Nu a plâns aproape două decenii după moartea Dianei
Harry a dezvăluit că nu a plâns timp de aproape două decenii după moartea mamei sale. De asemenea, a povestit că ajunsese să uite cum suna râsul ei.
Un moment important în procesul său de confruntare cu doliul a fost legat de un sfat primit de la un terapeut. Acesta i-a sugerat să încerce să folosească parfumul mamei sale, gest care, potrivit prințului, l-a ajutat să-și acceseze emoțiile pe care le ținuse multă vreme ascunse. „Adevărul este că am descoperit, de fapt, că ea voia doar să fiu fericit”, a spus Harry.
Mary-Frances O’Connor, profesoară și specialistă în neuroștiința doliului, a explicat că pierderea unei persoane dragi nu este procesată de creier ca o simplă absență, ci ca pierderea cuiva pe care încă îl căutăm.
„Creierul tău nu înregistrează persoana iubită ca fiind plecată – o înregistrează ca fiind pierdută. Și va continua să o caute până când îi vei arăta că nu este așa. Încă ne așteptăm ca acea persoană să intre pe ușă”, a explicat profesoara.
Prințul Harry a vorbit și despre rolul pe care activitatea sa caritabilă îl are în viața sa și despre felul în care încearcă să ducă mai departe moștenirea mamei sale. El spune că proiectele în care se implică i-au oferit un sens și o modalitate de a păstra vie legătura cu Diana.
„Tot ceea ce fac, tot ceea ce îmi dedic energia, sper că mama mea va fi mândră de asta”, a spus el.
Harry a adăugat că, atunci când a început să se implice în diferite proiecte, nu și-a dat seama imediat cât de mult semănau acestea cu activitatea pe care o desfășurase mama sa.
„Încercând să continui și să protejez moștenirea ei, ceea ce nu mi-am dat seama a fost că munca pe care am ajuns să o aleg, sau munca de care am ajuns să fiu atras și captivat, era atât de asemănătoare cu munca pe care o făcea ea. Odată cu durerea vine și asta; nu este atât o responsabilitate, cât mai degrabă faptul că o porți în suflet pe persoana pe care ai pierdut-o pe tot parcursul vieții”, a adăugat prințul Harry.
„Există un element al faptului că o port pe mama în sufletul meu, care, în cele din urmă, îmi dă energie pentru activitatea pe care o desfășor”, a mai spus ducele de Sussex.
Editor : C.A.
About the Author
