Moartea liderului suprem al Iranului, survenită chiar în prima zi a războiului, a trezit speranțe în rândul Statelor Unite și Israelului că regimul pe care îl conducea — și care ține țara într-o strânsoare islamică încă din 1979 — fusese împins la un pas de prăbușire. Cu toate acestea, patru luni mai târziu, în timp ce Iranul organizează o înmormântare de stat tardivă pentru ayatollahul Ali Khamenei, ritualurile funerare mărturisesc, dimpotrivă, supraviețuirea Republicii Islamice și marchează ascensiunea unei noi generații de lideri, mai bine înrădăcinată și mai intransigentă, potrivit oficialilor din domeniul securității și experților, relatează Washington Post.
Condusă de fiul și succesorul lui Ali Khamenei, Mojtaba — care s-a ascuns de când a fost rănit în același atac în care și-a pierdut viața tatăl său —, noua ierarhie este mai tânără, stăpânește mai bine pârghiile puterii statului, a acumulat experiență din războaiele purtate de SUA în Irak și Afganistan și este mai pricepută în utilizarea instrumentelor de putere soft, inclusiv diplomația și propaganda online.
După ce a supraviețuit luni întregi atacurilor a două dintre cele mai puternice forțe militare din lume, regimul a ieșit din această perioadă cu un plus de încredere, au afirmat oficialii și experții, și rămâne nemilos. Se pare că a desfășurat o campanie de execuții împotriva criticilor interni și a oponenților politici, chiar în timp ce continuă atacurile sporadice în Golful Persic și își afirmă controlul asupra Strâmtorii Ormuz.
Iranul „ar putea fi mai slab din punct de vedere economic, al industriilor sale și al unor capacități strategice”, a declarat Raz Zimmt, șeful departamentului de cercetare privind Iranul din cadrul Institutului pentru Studii de Securitate Națională din Israel. „Însă, în esență, ne confruntăm cu un Iran nou, mai îndrăzneț și mai încrezător în sine”.
Aproape toți cei care ocupă în prezent funcții de rang înalt și-au petrecut anii de formare ca locotenenți în agenții de securitate sau unități militare responsabile de reprimarea protestelor interne, de înarmarea milițiilor aliate, printre care Hezbollah și Hamas, și au avansat în ierarhia unor organizații de elită, inclusiv Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice.
Pe listă se află și Mohammad Bagher Zolghadr, care a preluat funcția influentă de secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului. Acesta este un fost comandant al Gărzii Revoluționare, cu legături strânse cu Forța Quds, ramura Gărzii Revoluționare Iraniene care antrenează milițiile aliate.
Ahmad Vahidi, noul comandant-șef al Gărzii Revoluționare, a susținut represiunea violentă împotriva protestelor pentru drepturile femeilor din 2022, potrivit unor oficiali și experți.
Mohsen Rezaei, noul consilier militar al liderului suprem, este un susținător fervent al escaladării conflictului ca răspuns la orice atacuri din partea Statelor Unite și a Israelului, au afirmat experții.
Chiar și cei considerați moderați de administrația Trump au fost marcați de anii petrecuți în agențiile de securitate sau în zonele de război. Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian și unul dintre principalii reprezentanți în negocierile de pace cu Statele Unite, a ocupat funcția de comandant al Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) în timpul războiului Iran-Irak.
În schimb, liderii iranieni cu experiență în domeniul civil au fost, în mare parte, marginalizați în cadrul reorganizării determinate de război, au afirmat oficiali și experți. Printre aceștia se numără președintele iranian Masoud Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi, care a condus anterior negocierile cu Statele Unite, dar a văzut cum poziția și influența sa s-au diminuat.
Consolidarea rapidă a puterii de către loialiști contrazice afirmațiile președintelui american Donald Trump, potrivit cărora războiul a dus la o „schimbare de regim” și a dat putere pragmaticiilor dispuși să se conformeze cerințelor Statelor Unite.
„Au o nouă echipă de lideri”, a declarat Trump în cadrul summitului Grupului celor Șapte, care a avut loc luna trecută în Franța. „De fapt, cred că sunt deștepți. … Sunt mult mai puțin radicalizați și cred că sunt foarte, foarte buni”.
În schimb, oficialii și experții au afirmat că abordarea lui Trump — inclusiv amenințările de a anihila civilizația Iranului, o țară cu o populație de peste 90 de milioane de locuitori — a întărit afirmațiile susținătorilor liniei dure potrivit cărora țara se află într-o luptă existențială cu Statele Unite și aliații săi.
Acest lucru a slăbit poziția moderaților, care au jucat un rol esențial în negocierile privind programul nuclear al Iranului în urmă cu un deceniu.
Experții și oficialii avertizează că Mojtaba Khamenei și cercul său restrâns vor avea de înfruntat, probabil, o încercare și mai dificilă atunci când războiul se va încheia cu adevărat și vor trebui să facă față provocării de a reconstrui economia Iranului, grav afectată, și de a îmbunătăți condițiile de viață ale populației.
Acordul administrației Trump, consemnat într-un memorandum preliminar de înțelegere, de a debloca active iraniene înghețate în valoare de miliarde de dolari și de a oferi alte beneficii financiare ar putea reprezenta o salvare pentru noua echipă de conducere a Iranului.
Regimul se confruntă, de asemenea, cu provocări mai urgente, cum ar fi aceea de a demonstra că Mojtaba Khamenei și-a revenit după rănile suferite în atacul în care a murit tatăl său și că este capabil să-și îndeplinească toate atribuțiile — inclusiv aparițiile publice care decurg din funcția de lider suprem.
Funeraliile se profilează ca un test decisiv al încrederii regimului în capacitatea sa de a-l proteja pe lider și vor fi analizate cu atenție de analiștii de la CIA și de la alte agenții de informații — la fel cum aceștia examinau amănunțit imaginile de la paradele sovietice și de la ședințele politburo în timpul Războiului Rece — în căutarea unor indicii privind starea de sănătate a liderului și identitatea celorlalți care au câștigat influență.
Chiar și în timp de pace, Mojtaba Khamenei a dus o viață discretă. A fost fotografiat în public doar de câteva ori, iar puțini iranieni l-au auzit vorbind. Războiul l-a împins și mai adânc în subteran. Oficialii și experții au afirmat că, probabil, este mutat dintr-un buncăr în altul și în alte locații securizate pentru a-l proteja de atacurile aeriene sau de asasinate.
Funeraliile reprezintă însă prima adunare publică de amploare de la sfârșitul războiului, ceea ce exercită presiune asupra regimului pentru ca Mojtaba Khamenei să-și facă apariția.
„Este șeful statului. Un lider religios. Și este vorba despre înmormântarea tatălui său”, a declarat Norman Roule, fost ofițer CIA și expert în Iran. „Faptul că nu s-ar prezenta la înmormântarea tatălui său, că nu și-ar manifesta public doliul și că nu ar da dovadă de autoritate ar fi interpretat de mulți, atât în Iran, cât și în străinătate, ca o dovadă a slăbiciunii sale personale, a incapacității fizice sau chiar a decesului său”.
Un diplomat iranian, care a vorbit sub condiția anonimatului pentru a discuta despre chestiuni diplomatice sensibile, a afirmat că este puțin probabil ca Mojtaba Khamenei să-și facă apariția, în parte din teama că Statele Unite sau Israelul ar putea încerca să-l asasineze.
„Poporul iranian are nevoie, în primul rând, ca el să fie în siguranță, pentru a putea conduce țara”, a declarat diplomatul. „Statele Unite și Israelul au demonstrat că nu sunt legate de niciun angajament”.
Chiar și din ascunzătoare, se crede că Mojtaba Khamenei ia decizii la nivel înalt, au declarat oficiali americani și din Orientul Mijlociu, deși măsurile de securitate au făcut ca deciziile și declarațiile sale să fie transmise în principal prin intermediari, creând o dinamică greoaie.
„Este foarte clar acum că Mojtaba Khamenei ia deciziile strategice”, a spus Zimmt, în timp ce subordonații săi au format un „colectiv” de conducere care are influență asupra problemelor cheie, dar care răspunde în fața ayatollahului.
Experții au afirmat că se consideră că noul lider suprem al Iranului a stabilit niște limite pentru negocierile cu Statele Unite, excluzând orice discuție de fond privind programul nuclear al țării înainte de intrarea în vigoare a unui armistițiu durabil.
La fel ca tatăl său, și el s-a distanțat de deciziile care ar putea avea consecințe negative. De exemplu, și-a exprimat public rezervele cu privire la memorandumul de înțelegere semnat de guvernul său cu Statele Unite, dar a permis continuarea procesului, invocând asigurările primite de la subordonații săi.
De asemenea, el l-a criticat pe omologul său american. Iranul a acceptat să semneze memorandumul „din compasiune și bunăvoință”, a spus el, în timp ce Trump a făcut-o „din disperare”.
Noua echipă de conducere ia locul unei generații formate de-a lungul anilor de activitate în umbra mișcării de rezistență împotriva regimului autocratic al șahului, urmată de revoluția haotică din 1979 și de perioada de după aceasta.
Potrivit experților, cei aflați acum la putere fac parte dintr-o generație postrevoluționară, ale cărei convingeri religioase sunt mai puțin radicale, dar care manifestă aceeași cruzime în ceea ce privește disponibilitatea de a recurge la forța brutală pentru a-și menține controlul.
Percepția lor asupra Statelor Unite are mai puțin de-a face cu criza ostaticilor din 1979 decât cu perspectiva lor directă asupra războaielor din Irak și Afganistan, conflicte care s-au întins pe parcursul mai multor ani, dar care s-au încheiat fără ca Statele Unite să-și fi atins decât puține dintre obiectivele principale.
Înțelegerea mai aprofundată a noii formațiuni cu privire la punctele vulnerabile ale Statelor Unite ar putea explica strategia Iranului de a lansa atacuri de represalii împotriva aliaților Statelor Unite din Golful Persic, precum și blocarea traficului de petroliere prin Strâmtoarea Ormuz, măsură care i-a conferit o pârghie economică semnificativă.
Chiar și după anunțarea unui armistițiu inițial în luna aprilie, Iranul a demonstrat că rămâne dispus să recurgă din nou la forța militară, o atitudine agresivă care l-a ajutat să obțină concesii economice esențiale din partea Statelor Unite și i-a permis regimului să construiască pe plan intern o narațiune conform căreia a ieșit victorios din război.
„Sunt plini de încredere”, a declarat un oficial european care se află în contact regulat cu oficialii iranieni și care a vorbit sub condiția anonimatului, având în vedere caracterul sensibil al subiectului. „Nu numai că au supraviețuit, dar au redescoperit Strâmtoarea Ormuz ca pe o pârghie importantă și sunt cu adevărat convinși că pot dicta condițiile”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
About the Author
