Octavian Horia Minda, profesor la Școala Gimnazială „Take Ionescu” din Timișoara și Liana Timiș Mureșan, profesoară de educație antreprenorială la Liceul Borșa din Maramureș, au vorbit, în cadrul interviului „În Fața Ta”, difuzat duminică, la Digi24, de la ora 14:00, despre cum au ajuns în învățământ, despre modelele care i-au inspirat, despre relațiile cu elevii din clasă, despre sistemul de educație și despre importanța modului în care predau.
Cum au ajuns în învățământ
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Am ajuns printr-o întâmplare în învățământ. La îndrumarea tatălui meu, am ales să fiu dascăl în satul unde m-am născut, foarte aproape de Timișoara.
Deci v-a spus tata: „Fă-te profesor” sau „Fă-te învățător”? Pentru că este o meserie respectată în sat sau pentru că îți dă un salariu?
Și una, și alta. Mai mult pentru că, la momentul respectiv, era destul de spinos să-ți găsești un job care să-ți aducă și satisfacție, dar și respect”.
Î: Așa ați ajuns. Cum ați rămas?
„Da, dar m-am trezit dintr-odată în fața unor pitici, cum îmi place mie să le spun, și la simultan. Și de aici, toată povestea, care, în timp, a prins rădăcini”.
Dumneavoastră cum ați ajuns în învățământ?
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș:„Printr-o întâmplare fericită. Eu, ca formare, sunt economist, dintr-o familie de economiști. N-am luat în calcul educația, pentru că nu mă gândeam că este ceva ce aș putea face bine.
În schimb, am avut o profesoară de română extraordinară, care mereu a văzut în mine profesorul și, mereu când veneam acasă în vacanță, mă invita la activități cu elevii de liceu și încerca — cred acum, gândindu-mă — să mă facă să realizez că asta trebuie să fac.
Și, întoarsă acasă de la București, am profesat ani de zile ca expert contabil.
La un moment dat, mi s-a propus un curs pentru adulți, de educație antreprenorială, și am zis: „De ce nu?”. M-am dus, m-am pregătit, le-am pregătit tot felul de explicații și a fost un moment, în timpul cursului, când un adult a avut o sclipire în ochi, în momentul în care l-am făcut să înțeleagă ce este planul de afaceri, de ce îl facem și de ce nu îl facem ca să-l ținem în sertar. Adică, cum îl facem ca să-l și folosim, nu doar să-l scriem.
În acel moment, am zis: «Cred că pot să fac asta și cred că ar trebui să fac asta», pentru că este singurul mod în care poți educa inclusiv, nu știu, mediul de business din România. Pentru că, mai ales în tot ce înseamnă urban mic, poate că este nevoie, dacă vrei să-ți crești viitorii, nu știu, oameni de afaceri care să-ți dezvolte economia, țara, să-ți creeze locuri de muncă, să înțeleagă de ce, nu știu, să nu faci evaziune fiscală. Poate ar trebui să-i educi de pe băncile școlii. Și atunci am decis că vreau să fiu profesor”.
Î: Stați puțin. Dumneavoastră aveți clasa pregătitoare?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Da”.
Î: Adică sunt copiii care vin de la grădiniță?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Categoric, da”.
Î: Și, de curiozitate, ce spun copiii care vin de la grădiniță când vă văd pe dumneavoastră? Că ei, la grădiniță, sunt cu doamna. Dumneavoastră sunteți un domn înalt, cu barbă, la costum…
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Cu cercel în ureche. Da, sunt un nonconformist. Am și niște tatuaje”.
Î: Și ce spun copiii?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Prima reacție este ceva de genul: «Mamă, e un domn! Nu e o doamnă! E bătrân!». Au cinci-șase ani. Am câțiva copii care nu au încă șase ani împliniți. Mi s-a întâmplat, categoric, să plângă și să spună: «Nu, nu vreau la școală! Domnul e așa de bătrân și de urât!»”.
Î: În anii aceștia că trebuie să faceți cu copiii care intră în clasa pregătitoare? De fapt, este primul lor contact cu școala.
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Categoric, așa este. Am învățat o lecție la generația trecută de pregătitoare, când vă spuneam că prima reacție a câtorva a fost: «E urât domnul și nu vreau». Și am încercat să am o schimbare de macaz, dacă pot spune astfel. Am încercat să mă apropii mult mai mult de ei.
I-am lăsat să-mi spună… A fost prima generație pe care am lăsat-o să-mi spună Horia. S-au simțit mult mai confortabil în felul acesta și am încercat să-i apropii mult mai mult de mine.
Nu știu, este foarte important, ca dascăl, să te joci foarte mult în pregătitoare, să încerci să intri așa în suflețelul acela mic. Să știți că sunt extrem de curioși și sunt extrem de timizi în primele zile de școală și timorați. Cred că ai nevoie de mult tact, de multă dragoste, de multă dăruire.
Cred că asta facem ca dascăli, mai ales ca învățători”.
Î: Când erați mic, vă plăcea de Domnul Trandafir?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Categoric. Da. Am avut un…”.
Î: Domn Trandafir? Ați avut?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Da. Am avut. Fostul meu învățător, domnul Fugaciu. Dumnezeu să-l odihnească. Am avut învățător”.
Î: Și a fost primul dumneavoastră model?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Categoric, da. Categoric, da. Și mai apoi, și în gimnaziu, dar și în liceu. Cred că toți am avut un Domn Trandafir, până la urmă, care, mai mult sau mai puțin, ne-a influențat”.
Î: Dumneavoastră ați avut un model. Mi-ați spus de profesoara de română.
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Da”.
Î: Atunci v-ați gândit că ați putea să faceți…
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Nu, niciodată”.
Î:…că ați putea să faceți ce face ea, să deveniți cumva ca ea?
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Dar da, este modelul meu. E my personal hero. E ceea ce mi-aș dori să fac.
Secretul relației cu adolescenții
Î: Dumneavoastră cum reușiți să vă apropiați de copii? E mai greu la… sau nu știu…
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Pare mult mai greu ce fac învățătorii. Sincer, am o admirație profundă față de tot ce înseamnă învățător. Cred că acei copii care au un învățător cum e Horia sunt norocoși. Cred că noi, profesorii la care ajung copiii care au învățători cum e Horia, suntem norocoși.
La liceu, deja, pentru mine cel puțin, este un pic mai simplu, pentru că sunt ei pitici, așa, dar au deja niște valori. Sunt un pic adulți și trebuie doar să fii dispus să-i asculți”.
Î: Ăsta-i secretul la adolescenți?
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Cred că ăsta e”.
„Eu cred că lumea asta prin educație va scăpa”
Î: Ați spus la Gala MERITO, într-un discurs – m-am și uitat, mi-am notat -, ați spus așa: „Educația nu va reduce acum inflația, dar va forma oamenii care vor schimba lumea”. Și o întrebare pentru ambii: sunteți optimistă, optimist în privința educației, a sistemului de educație din România?
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș:„Pot să răspund eu? «Pentru cei care cred că lumea asta prin iubire va scăpa». Eu cred că lumea asta prin educație va scăpa și chiar cred că vom ajunge acolo. Chiar dacă am zile mai puțin roz, în momentul în care ajung la clasă sunt convinsă… Și sunt sută la sută convinsă că o să fim bine la un moment dat.
Învățător. Împărtășesc, într-o oarecare măsură aceeași idee ca și tine. Cred și vreau să cred că, totuși, în sistemul nostru românesc de educație încă mai există dascăli care fac ceea ce fac cu mare bucurie și mare pasiune”.
„Dacă te gândești că doar predai, ai pierdut din start”
Î: Cunoașteți bine sistemul de învățământ, după atâția ani petrecuți în el. S-au încercat în țara asta reforme, programe naționale, s-a scris foarte multă maculatură în jurul educației și puține au și ajuns să fie implementate sau să aibă vreun sens pe termen lung. Ce cântărește mai greu: felul în care arată reforma sau oamenii, dascălii, profesorii, cei care o aplică?
Liana Timiș Mureșan profesoară de educație antreprenorială, Liceul Borșa, Maramureș: „Modul în care este implementată. Clar. Pot să gândesc și aici… Mă întorc către planul de afaceri: pot să gândesc cel mai bun plan de afaceri. Dacă nu am resursa necesară și dacă nu știu să-l implementez, nu o să-mi iasă.
La fel este și cu educația. Noi avem resurse, avem potențial și în ceea ce privește profesorii, și în ceea ce privește copiii, dar trebuie să lucrăm un picuț la modul acela în care ajungem să implementăm, să-i învățăm pe profesori că ei sunt un fel de arhitecți, practic.
Nu, nu mai predai. Dacă te gândești că doar predai, ai pierdut din start. Tu ești un arhitect al unei experiențe de învățare pe care trebuie să o gândești în fiecare zi.
Cred că acolo se rupe puțin firul roșu și nu reușim să ajungem unde ne-am propus. Chiar dacă, de exemplu, «România Educată» mie mi s-a părut un program foarte bine scris, dar foarte, foarte slab sau deloc implementat”.
Î: Sunt sigur că fiecare are o poveste preferată din educație. Vă mai amintiți primul copil care v-a făcut să înțelegeți cât de important este să fii profesor, să fii acolo, la catedră, să fii în școală?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Cred că da. Categoric, da. Îmi aduc cu mare bucurie și emoție, totodată, aminte de unul dintre elevii mei. Îl chema Tudor. Provenea dintr-o familie monoparentală. Debutul meu la catedră a fost lângă satul unde eu am copilărit, lângă Timișoara, un sat în care, practic, oamenii erau foarte, foarte sărmani.
Tudor venea la școală, de cele mai multe ori, fără acel serviciu în geantă. Mi-am propus și am reușit să-i aduc în fiecare zi câte ceva: un sandviș, ceva dulce. Evident că a apreciat, și mama lui la fel, pentru că tatăl nu exista în ecuația asta.
Peste ani, pierdusem legătura, evident, cu Tudor. Ne-am reîntâlnit la un moment dat, efectiv pasager, într-unul dintre aeroporturile europene. N-are importanță unde. El m-a recunoscut și cred că satisfacție mai mare nu ai decât în momentul în care te strigă cineva: «Domnul învățător!». Tresari puțin și nu numai că mi-a întins mâna – bărbați, așa -, ci pur și simplu ne-am luat în brațe. Cuvintele sunt de prisos. Mi-a spus doar atât: «N-am cuvinte să vă mulțumesc». Și de aici, o întreagă poveste. Tudor lucrează la NASA. De aici și dragostea mea, pasiunea – luați-o oricum vreți – pentru tot ce înseamnă STEM. Pentru că încă de atunci, de când eram în sătucul acela al Banatului de pustă, le insuflasem dragostea asta pentru tot ce înseamnă experimentul în sala de clasă, cu lucruri așa, precare”.
Î: Tudor lucrează la NASA?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Da, da, lucrează la NASA”.
Î: A spus că dumneavoastră vă datorează pasiunea asta, drumul ăsta?
Octavian Horia Minda, profesor învățământ primar, Școala Gimnazială Take Ionescu, Timișoara: „Da, categoric, da. Categoric, da. Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama cât de importanți suntem pentru piticii noștri și cât de mult îi putem influența”.
Editor : A.C.
About the Author
