Ofițerul KGB Vladimir Kuzicikin le-a oferit celor de la MI6, printre altele, detalii despre planurile Uniunii Sovietice de a invada Iranul în perioada de după Revoluția Islamică din 1979. La schimb, el nu a vrut bani, ci medicamente: în special, orice i-ar fi putut oferi doctorii britanici pentru a-l vindeca de impotență, descrie autorul britanic Ben Macintyre în cartea ce poartă numele de cod al fostului agent dublu, „Redwood”, care, prin trădarea sa, a prevenit izbucnirea unui posibil război mondial.
Timp de nouă luni, Kuzicikin i-a predat o cantitate uriașă de documente secrete agentului MI6 cu care era în contact, Ian McCredie: detalii despre sprijinul oferit de KGB partidului comunist Tudeh din Iran, informații în legătură cu instruirea agenților locali, zonele unde erau ascunse arme și dovezi despre existența unei rețele militare secrete în Iran.
Pentru a nu fi descoperiți de serviciile de securitate din Iran, Kuzicikin și McCredie au folosit mai multe metode de a comunica în secret. Transferul de informații era vital.
Dacă invazia Uniunii Sovietice în Iran ar fi fost declanșată, i-ar fi înlăturat de la putere pe clerici, care urmau să fie înlocuiți de membrii Tudeh ce ar fi format un guvern marionetă controlat de URSS.
Sovieticii ar fi avut acces la noi porturi maritime în ape ce nu îngheață iarna și câmpuri petroliere ce se extind până la Golful Persic. Nu ar fi fost nicio șansă ca Occidentul să permită acest lucru, chiar cu riscul de a declanșa un nou război mondial, scrie The Telegraph.
Evadarea din Iran și informarea regimului de la Teheran despre pericolul comunist
Pentru McCredie, însă, prioritar era să îl scoată din Iran pe Kuzicikin, care devenise paranoic din cauza fricii de a fi descoperit. O serie de documente secrete au dispărut din ambasada sovietică, iar Kuzicikin era sigur că el va fi cel învinuit.
MI6 a creat în grabă un plan pentru extragerea lui Kuzicikin din Iran, ceea ce i-a permis agentului să călătorească până la granița cu Turcia prefăcându-se că este un diplomat britanic.
Kuzicikin a trebuit să pretindă că este „cetățeanul unei țări pe care nu o văzuse niciodată, având un nume pe care abia îl putea pronunța (Michael Road), într-o limbă pe care o vorbea cu un accent puternic și îndeplinind o funcție despre care nu știa absolut nimic”, a scris Macintyre.
Plin de emoții și cu mari dificultăți, Kuzicikin a reușit să treacă granița mai mult din noroc – paznicii de frontieră erau la fel de incompetenți ca și el.
După ce a ajuns în Anglia și a fost interogat de MI6 și CIA, Kuzicikin a zburat la Islamabad pentru a informa serviciile de securitate iraniene despre amenințarea sovietică.
În urma acelei întâlniri, regimul de la Teheran a declanșat o campanie brutală de represiune împotriva activiștilor Tudeh, în urma căreia mii de oameni au fost uciși.
Principala amenințare la adresa ayatolahului Khomeini a fost eliminată, ceea ce a consolidat o autocrație clericală extremistă ce persistă până în zilele noastre.
Motivul psihologic care a stat la baza deciziei de a-și trăda țara
În ciuda caracterului său îndoielnic și a dependenței sale de alcool, Kuzicikin a devenit un agent uimitor de util pentru Marea Britanie. Macintyre l-a descris drept un bărbat cu „o inimă mare, un spirit sensibil și un suflet de hoinar”, ce cânta balade revoluționare cu o voce groasă care suna „ca niște bile de bowling ce se prăbușesc pe podea”.
„Am format o legătură personală”, a povestit McCredie. „Faptul că și-a pus viața în mâinile mele ne-a apropiat foarte mult. Când aveam întâlniri mai lungi, glumeam, împărtășeam experiențe și ne plăceam cu adevărat unul pe celălalt.”
Impotența de care suferea Kuzicikin nu era o problemă minoră și nici un subiect de glumă. Într-o cultură rusă care punea mare accent pe masculinitate, această afecțiune era ca „un blestem inexplicabil, misterios și umilitor”, scrie Macintyre.
Era „o povară copleșitoare, dominantă” și motivul psihologic principal care a stat la baza deciziei sale de a-și trăda țara. Sexul și spionajul au fost legate dintotdeauna între ele, însă povestea lui Kuzicikin era neobișnuită pentru că el a fost impulsionat de incapacitatea de a face sex și nu de un exces în acest sens, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri.
Din păcate pentru el, într-o perioadă în care Viagra nu exista încă, doctorii din Occident nu l-au putut ajuta prea mult. I-au dat pastile de vitamine bogate în fier, sperând într-un efect placebo care, însă, nu s-a produs.
După ce a dezertat, Kuzicikin și-a schimbat numele la Alexander Larkin și s-a specializat în acupunctură. Ironia sorții a făcut ca unul dintre clienții lui să fie chiar Alec Guiness, celebrul actor britanic care a jucat rolul spionului George Smiley în mai multe seriale inspirate din romanele de spionaj ale lui
John le Carré.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
