Cercetarea, publicată în revista Developmental Neuroscience și citată de Euronews, arată că expunerea la stres în timpul sarcinii poate influența dezvoltarea creierului copiilor. Studiul a analizat copii care au fost expuși în uter la uraganul Superstorm Sandy, considerat un model de stres prenatal generat de un dezastru natural.
Diferențe observate la vârsta de 8 ani
Cercetătorii de la City University of New York au urmărit dezvoltarea copiilor între 2 și 6 ani, evaluând abilități precum comunicarea, comportamentul social și autonomia. La vârsta de 8 ani, aceștia au fost supuși unor scanări cerebrale. S-au efectuat și teste de recunoaștere a expresiilor faciale, relevante pentru procesarea emoțiilor. Rezultatele au indicat că acei copii expuși la stres prenatal prezentau, în medie, o activitate mai redusă în zonele creierului implicate în emoții.
Un aspect important al studiului este legătura dintre aceste efecte și abilitățile dezvoltate în copilăria timpurie. Copiii care au dobândit competențe adaptative – precum independența, interacțiunea socială și gestionarea situațiilor cotidiene – au prezentat o activitate cerebrală similară cu cea a copiilor care nu au fost expuși la stres prenatal. Aceste rezultate sugerează că intervențiile timpurii pot contribui la creșterea rezilienței creierului.
Creierul, capabil de adaptare
Cercetătorii subliniază capacitatea remarcabilă a creierului de a se adapta la condiții dificile. În schimb, copiii cu abilități adaptative mai scăzute au prezentat o activitate redusă în zone precum sistemul limbic. Acesta este responsabil de reglarea emoțiilor și formarea memoriei. Autorii studiului atrag atenția că frecvența tot mai mare a dezastrelor naturale ar putea expune un număr mai mare de femei însărcinate la stres. În acest context, dezvoltarea abilităților de bază în primii ani de viață ar putea deveni o strategie importantă pentru protejarea sănătății mentale a copiilor.
Studiul a fost realizat pe un eșantion redus și are caracter preliminar, fiind necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea rezultatelor. Cu toate acestea, concluziile indică o direcție promițătoare pentru intervențiile timpurii.
About the Author
