Un mister acustic global care i-a lăsat perplecși pe oamenii de știință de mai bine de 50 de ani ar putea proveni chiar din interiorul urechii umane, și nu dintr-o sursă externă, potrivit unui nou studiu publicat în revista PLOS One, transmite revista Popular Mechanics.
Încă de la începutul anilor 1970, când locuitorii din Bristol, Marea Britanie, au semnalat pentru prima dată un zumzet persistent, de joasă frecvență, care se auzea mai ales noaptea, fenomenul cunoscut sub numele de „The Hum” s-a răspândit la nivel mondial.
De-a lungul deceniilor, explicațiile au variat de la zgomotul industrial obișnuit și stâlpii de înaltă tensiune până la teorii exotice, precum farfuriile zburătoare. Sunetul a apărut ulterior și în alte orașe costiere britanice, s-a extins la Londra și, în cele din urmă, a traversat Atlanticul în orașe americane precum Taos, din New Mexico, și Kokomo, din Indiana.
Astăzi, World Hum Database Project monitorizează sute de cazuri active, concentrate în principal în Europa și Statele Unite.
Teoriile științifice din trecut au atribuit fenomenul unor cauze atmosferice și de mediu externe. În 1973, experții au avansat ipoteza că zgomotul provenea din curentul-jet care se ciocnea cu aerul care se deplasa mai lent, în timp ce un studiu francez din 2015 a propus că valurile oceanice continue erau responsabile pentru zumzetul la nivel mondial.
Cu toate acestea, o echipă de cercetători din Germania și Norvegia și-a îndreptat recent atenția de la mediu către ascultătorii înșiși. Condusă de Markus Drexl de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, echipa de oameni de știință a analizat 28 de persoane din Germania care au raportat că aud aceste sunete de joasă frecvență.
Cercetătorii au verificat mai întâi dacă participanții aveau auzul excepțional la frecvențe joase, dar au constatat că doar doi dintre ei aveau această caracteristică. Apoi au efectuat teste pentru emisiile otoacustice, care sunt sunete produse în mod natural de cohlee. „Cu toate acestea, câteva persoane pot auzi efectiv sunetele pe care urechea însăși le produce”, a spus Drexl. „Iar aceste sunete pot fi măsurate în mod obiectiv”, a adăugat el.
Când această cercetare nu a dat rezultate, echipa a concluzionat că fenomenul este probabil o formă de tinitus de joasă frecvență generat de sistemul auditiv intern. Deși Drexl a menționat că cercetătorii încă știu puține lucruri despre modul în care sistemul auditiv procesează sunetele de joasă frecvență, el a concluzionat că tinitusul este cel puțin parțial responsabil pentru acest fenomen global.
About the Author
