Fostul președinte francez Francois Hollande a lăsat să se înțeleagă că ar putea candida din nou, după o carieră marcată de schimbări de poziție politică și de aventuri amoroase. Și fosta sa parteneră, Segolene Royal, și-a anunțat intenția de a intra în cursa pentru Palatul Elysee, după 20 de ani de când a pierdut în fața lui Nicolas Sarkozy, scrie The Times.
Când François Hollande și Ségolène Royal s-au retras din viața publică — el în 2017, iar ea trei ani mai târziu — mulți lideri ai stângii de centru din Franța și-au exprimat ușurarea că această telenovelă a luat sfârșit.
La urma urmei, viața publică a țării fusese dominată multă vreme de ambițiile și nemulțumirile celor două figuri aflate în conflict — Royal, candidata socialistă învinsă la alegerile prezidențiale din 2007, și Hollande, care a reprezentat partidul cinci ani mai târziu, când a câștigat.
Se cunoșteau bine și aveau în spate o relație de 30 de ani și patru copii. Royal a afirmat într-un interviu recent că ambițiile sale prezidențiale fuseseră zădărnicite în parte de infidelitatea lui Hollande — „bigamia” lui, așa cum a numit ea relația pe care acesta o avusese cu două decenii în urmă cu jurnalista Valérie Trierweiler.
Însă luna aceasta s-a aflat că retragerea lor din viața publică nu a reprezentat sfârșitul. Royal a anunțat că va candida la președinție anul viitor. Hollande a dat de înțeles că și el se pregătește să candideze.
Reîntâlnirea dintre cel mai celebrat cuplu politic al țării abia dacă a stârnit entuziasmul aparatului de partid socialist. „Suntem sătui”, a declarat unul dintre ei pentru coridianul regional Sud Ouest, care a descris revenirea lui Royal și Hollande drept „bizară”.
Hollande a părăsit funcția în 2017, după o președinție marcată de schimbări de direcție politică, diviziuni în cabinet, un rating de aprobare de 4% și de faptul că Trierweiler s-a trezit, la rândul ei, în rolul iubitei părăsite când s-a aflat că el avea o aventură cu Julie Gayet, o actriță cu care s-a căsătorit ulterior.
El nici măcar nu a încercat să candideze pentru un al doilea mandat, deschizând calea către victoria președintelui Macron, fostul său ministru al economiei. Comentatorii au presupus că o retragere liniștită îl aștepta pe „Flanby”, așa cum era poreclit Hollande, cu referire la un desert moale și tremurător, pe bază de cremă de caramel.
În această săptămână, însă, un sondaj realizat de institutul Ifop-Fiducial pentru revista „Paris Match” a arătat că socialistul în vârstă de 71 de ani este acum cel mai popular politician al țării, 45% dintre respondenți declarând că au o părere bună despre el, iar 4% că au o părere excelentă.
Singura personalitate publică inclusă în sondaj care a obținut rezultate mai bune decât Hollande a fost Michel-Edouard Leclerc, proprietarul unui lanț de supermarketuri despre care se zvonește că ar avea ambiții politice.
Rezultatele sondajului l-au întărit pe Hollande în convingerea că s-ar putea deschide încă o cale de întoarcere la Palatul Élysée.
El a convocat imediat 160 de susținători influenți la o recepție la Senatul din Paris și le-a spus că se pregătește să candideze la alegerile prezidențiale de anul viitor.
La prima vedere, victoria lui pare puțin probabilă.
Având în vedere că Macron nu poate candida pentru un al treilea mandat, Marine Le Pen, candidata partidului populist de dreapta „Rassemblement National” (RN), se află cu mult în frunte în intențiile de vot, potrivit institutelor de sondare. Edouard Philippe, fost prim-ministru de centru-dreapta, se află pe locul al doilea, iar Jean-Luc Mélenchon, veteranul extremei stângi, pe locul al treilea.
Centrul-stânga, la rândul său, se află în haos — respins de o mare parte a electoratului și nesigur chiar și în privința modului de a-și alege un candidat. Mulți socialiști dau vina pe mandatul dezastruos al lui Hollande pentru discreditarea în care a căzut partidul lor. În ciuda popularității personale recent dobândite, atractivitatea sa electorală rămâne limitată, potrivit unui sondaj realizat de institutul Elabe, care îl plasează la aproximativ 9% în intențiile de vot.
Totuși, pe fondul unei incertitudini politice de o amploare nemaiîntâlnită de zeci de ani, susținătorii lui Hollande se declară convinși că opinia publică se va schimba în lunile următoare. Ei îl promovează ca pe o personalitate cu experiență, capabilă să conducă țara într-o perioadă turbulentă.
Vincent Thibault, director de studii la Elabe, a declarat că există speranțe pentru fostul președinte. „François Hollande … renaște treptat din propria-i cenușă”, a declarat el pentru cotidianul financiar Les Echos. „Într-o lume complexă, el se prezintă ca o persoană cu experiență, care a trebuit deja să gestioneze crize precum atacurile teroriste din 2015 [în care au murit 137 de persoane în Franța]. De asemenea, are avantajul de a fi credibil pe scena internațională.”
Hollande refuză să urmeze exemplul lui Royal care participă la alegerile primare socialiste. În schimb, el speră că alegerile interne ale partidului vor fi un eșec și că centrul-stânga se va îndrepta către el ca salvator în toamnă. Frédéric Dabi, șeful departamentului de sondaje de la Ifop, a declarat: „El îi lasă pe ceilalți candidați să se expună și să încaseze loviturile.”
Printre acești candidați se află și fosta sa parteneră.
Royal, în vârstă de 72 de ani, care nu a mai deținut o funcție publică din 2020, a declarat într-o postare pe rețelele sociale că va candida pentru a o împiedica pe Le Pen să scrie istorie într-o țară care nu a avut niciodată o femeie în funcția de șef de stat.
„Cum aș putea să nu fac nimic în fața ipotezei că prima femeie… care ar putea ajunge la președinție ar putea fi din [extrema dreaptă]?”, a spus ea.
Bruno Cautrès, cercetător la institutul de studii politice Cevipof, a afirmat că este „îndrăzneț” să încerce o revenire la două decenii după campania sa prezidențială eșuată. El s-a îndoit că ar putea câștiga primarele socialiste, cu atât mai puțin alegerile prezidențiale.
Alți comentatori au sugerat că ea candidează doar pentru a-și menține vizibilitatea publică și, eventual, pentru a-i pune bețe în roate lui Hollande.
Ea a afirmat că l-a iertat pentru infidelitatea din 2007, când ea era candidata socialistă, iar el primul secretar al partidului. Însă nu a uitat acel episod, așa cum a precizat clar într-un interviu acordat luna trecută canalului de YouTube „Legend”.
„Am fost victima acestei bigamii”, a spus Royal. „Ceea ce poporul francez nu a văzut [în timpul campaniei electorale din 2007], despre ce am tăcut, a fost faptul că a trebuit să fac față acestei situații, pe lângă creșterea celor patru copii ai mei.
El ar fi trebuit să mă susțină ca partener al meu, ca tată al copiilor mei, ca prim-secretar al Partidului Socialist. În fiecare zi, îmi spuneam: «O să fie mai bine. O să se termine. O să înțeleagă cruzimea și absurditatea situației». O să spună: «Am fost prost. De acum încolo o să mă comport cum trebuie». Dar nu [nu a făcut-o].”
Ea a spus că oficialii socialiști ar fi trebuit măcar să-i ceară lui Hollande să se retragă din conducerea partidului. „Dacă situația ar fi fost inversă, un candidat la președinție de sex masculin cu o femeie care se fâțâie pe altundeva, lăsând copiii în urmă și nici măcar nefiind de partea lui, i-ar fi spus: «Scoate-o de aici».”
Editor : B.E.
About the Author
