Statele membre ale Uniunii Europene discută în format restrâns cum ar trebui să reacționeze în cazul unui atac hibrid de amploare soldat cu numeroase victime. Diplomații europeni analizează mobilizarea echipelor de intervenție, folosirea fondurilor UE și comunicarea publică în timpul unei crize, însă unele capitale avertizează că Bruxellesul riscă să se suprapună cu NATO și să creeze confuzie în gestionarea unui eventual atac, arată Politico.
Discuțiile scot însă la iveală și divergențe privind amploarea rolului pe care Uniunea Europeană ar trebui să îl joace în domeniul securității, precum și riscul ca mecanismele pregătite de Bruxelles să se suprapună cu cele ale NATO.
Ambasadorii celor 27 de state membre s-au reunit în ultimele săptămâni într-un „format restrâns”, fără telefoane și fără asistenți, pentru a discuta despre un posibil atac hibrid cu victime. Potrivit diplomaților și oficialilor, care au solicitat anonimatul pentru a putea vorbi despre discuțiile confidențiale, dezbaterile s-au intensificat după descoperirea, în luna august, a unei drone încărcate cu explozibili la aeroportul din Leipzig.
Uniunea Europeană discută de mai mulți ani scenarii de acest tip și a creat o „cutie de instrumente hibride” destinată coordonării răspunsului la atacuri cibernetice, tentative de interferență electorală, sabotaj și alte operațiuni ostile.
În ultima perioadă însă, discuțiile s-au concentrat asupra unui scenariu mai grav: atacuri care ar provoca victime la scară largă. Doi diplomați au declarat că o reuniune a ambasadorilor UE de miercurea trecută s-a concentrat în mod special asupra unor astfel de situații.
UE se teme de intensificarea atacurilor hibride
De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Uniunea Europeană susține că Moscova și-a intensificat campania de atacuri cibernetice, acte de sabotaj și alte operațiuni clandestine pe teritoriul statelor membre.
„Democrațiile europene se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări”, a declarat comisarul european pentru justiție, Michael McGrath, pentru Politico.
„Ne consolidăm capacitatea de a anticipa și detecta amenințările, de a îmbunătăți sistemul de alertă timpurie și de a ne asigura că Europa poate reacționa rapid și în mod colectiv atunci când reziliența noastră democratică este pusă la încercare”, a adăugat el.
Potrivit unui oficial european, discuțiile dintre diplomații și miniștrii statelor membre s-au concentrat pe mobilizarea echipelor de intervenție în situații de urgență, deblocarea unor fonduri europene pentru sprijinirea statului afectat și modul în care liderii instituțiilor UE ar trebui să comunice în cazul unei crize majore.
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”, a declarat un diplomat european de rang înalt. „Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă numeroase victime, nu este exclus.”
Un al doilea oficial european a avertizat asupra riscului tot mai mare ca astfel de incidente să producă victime.
„Având în vedere amploarea și dimensiunea acțiunilor Rusiei, este inevitabil să apară victime mai devreme sau mai târziu. Este o adevărată minune că nu au existat încă”, a spus oficialul.
„Foarte confuz”
Uniunea Europeană este confruntată aproape zilnic cu informații despre ceea ce Bruxellesul și NATO numesc „atacuri hibride” – activități subversive care nu ating pragul unui act direct de război.
Marți, mai mulți marinari au fost dați dispăruți după ce nava pe care se aflau a fost scufundată de drone în Marea Neagră, potrivit oficialilor bulgari.
Incidentul a urmat celui de la aeroportul din Leipzig, unui incendiu suspect la o stație terestră din Polonia care gestionează comunicațiile Starlink și unui presupus complot pentru amplasarea unor dispozitive incendiare în noduri de transport comercial din Uniunea Europeană și Marea Britanie.
În același timp, au fost raportate în mod repetat încălcări ale spațiului aerian al statelor europene.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa pregătirea și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime”, a declarat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride. „La un moment dat, intenționat sau neintenționat, asta se întâmplă”, a adăugat ea.
În cazul în care mai mulți cetățeni ai statelor membre UE sau NATO ar fi uciși într-un atac atribuit unei puteri ostile, presiunea asupra ambelor organizații pentru a reacționa ar fi foarte mare.
„Ne temem foarte mult că, la un moment dat, viața unui aliat” va fi curmată, a declarat un diplomat NATO, ceea ce ar face ca „presiunea să fie foarte mare” pentru a acționa.
Temeri privind suprapunerea cu NATO
Pregătirile Uniunii Europene sunt însă privite cu rezerve de unele capitale europene, care consideră că Bruxellesul riscă să își depășească rolul în materie de securitate și să dubleze funcții care aparțin deja NATO.
Alianța transatlantică a stat la baza arhitecturii de securitate europene timp de opt decenii, iar unele guverne se tem că apariția unor noi mecanisme europene ar putea crea confuzie într-un moment în care rapiditatea deciziilor este esențială.
„Există riscul ca acest lucru să creeze o mare confuzie pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a declarat Oana Lungescu, cercetătoare distinsă la RUSI și fostă purtătoare de cuvânt a NATO.
„Dacă există confuzie sau suprapuneri, acest lucru riscă să încetinească procesul decizional, ceea ce are implicații, deoarece timpul este întotdeauna esențial”, a adăugat ea.
O altă problemă identificată de diplomați este lipsa unor canale de comunicare suficient de sigure în interiorul UE și temerea că informațiile sensibile discutate în reuniunile ambasadorilor ar putea fi divulgate.
Informațiile potrivit cărora fostul ministru de externe al Ungariei ar fi împărtășit conținutul unor discuții la nivel de lideri cu omologul său rus au amplificat aceste temeri. În consecință, unele capitale preferă să păstreze informațiile cu adevărat sensibile în cadrul mecanismelor NATO.
„Guvernul meu este foarte reticent în a împărtăși informații sensibile în cadrul Coreper sau chiar în sala de ședințe a liderilor”, a declarat un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic. „Fie ajung în mass-media, fie ajung direct la Moscova”, a adăugat acesta.
Protocoale care se suprapun
Discuțiile au loc în contextul în care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încearcă să consolideze rolul UE în domeniul securității.
În ultimul său discurs privind Starea Uniunii Europene, susținut la Strasbourg, von der Leyen, fost ministru german al apărării, a propus crearea unui „protocol de securitate de urgență”, menit să ajute statele membre să se coordoneze într-un scenariu de criză majoră, inclusiv într-un atac hibrid.
Propunerea, alături de ideea creării unui „Consiliu European de Securitate”, este de așteptat să fie inclusă într-o „Strategie europeană de securitate”, care ar urma să fie publicată la începutul lunii noiembrie, potrivit a doi diplomați citați de Politico.
Mai mulți diplomați s-au opus însă acestor planuri, argumentând că noile mecanisme ar putea necesita luni de zile pentru a fi puse în aplicare și ar putea dubla structuri care există deja în cadrul Uniunii Europene.
Un diplomat național de rang înalt a susținut că, în loc să creeze noi structuri care ar putea spori complexitatea procesului decizional, UE ar trebui să se concentreze asupra mecanismelor de răspuns la crize pe care le are deja.
„Ne simțim foarte incomod în legătură cu protocolul de securitate de urgență”, a declarat diplomatul. „Avem deja mecanisme în vigoare. Dacă apare o criză, dispunem de Răspunsul Politic Integrat (IPCR), care a funcționat foarte bine în timpul pandemiei și al altor crize”, a explicat acesta.
Ce se întâmplă în cazul unui atac major
Mecanismul IPCR a fost instituit în temeiul Tratatului de la Lisabona și permite țării care deține președinția rotativă a UE, la solicitarea statului afectat, să convoace reuniuni de urgență la care pot participa experți din NATO, ONU sau alte organizații internaționale.
În cazul unui atac hibrid de amploare, responsabilitatea de a decide asupra celei mai bune modalități de răspuns revine în continuare statului afectat.
Franța a invocat articolul 42 alineatul 7 din Tratatul UE în urma atacurilor teroriste de la Bataclan, din 2015. Aceasta este singura situație în care clauza de asistență reciprocă a fost invocată.
Oana Lungescu a remarcat însă că decizia Franței a fost una politică și nu a dus la o mobilizare militară majoră în cadrul clauzei, dincolo de cooperarea în domeniul anchetelor antiteroriste dintre Franța și Belgia.
Pentru a evita confuzia privind responsabilitățile celor două organizații în cazul unui atac soldat cu victime în masă, Lungescu consideră că UE și NATO ar trebui să își împartă clar atribuțiile.
NATO ar trebui să se ocupe de schimbul de informații și de descurajarea militară, în timp ce Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze asupra răspunsului civil.
„Lui Putin nu-i pasă”
Pentru Teija Tiilikainen, eforturile Uniunii Europene de a coordona răspunsurile la atacurile hibride sunt utile, dar au limite. Ea a subliniat că mecanismele europene „nu sunt comparabile cu măsurile de reziliență la nivel național”, indicând drept exemplu abordarea Finlandei privind „securitatea cuprinzătoare”.
Oana Lungescu a atras, la rândul său, atenția asupra faptului că Moscova nu face o distincție clară între Uniunea Europeană și NATO atunci când își planifică acțiunile.
„Sincer, președintelui rus Vladimir Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de Coreper 2 sau de NAC”, a declarat ea, referindu-se la reuniunile ambasadorilor UE, respectiv la organismul decizional al NATO.
„Nu așa gândește Moscova”, a adăugat fosta purtătoare de cuvânt a NATO.
În acest context, statele membre ale Uniunii Europene încearcă să găsească un echilibru între necesitatea de a avea un răspuns european rapid și coordonat la un eventual atac hibrid și evitarea unor structuri paralele care ar putea complica mecanismele de securitate deja existente în cadrul NATO.
Editor : C.A.
About the Author
