Unele virusuri par să dispară atunci când se încheie o epidemie, dar tind să reapară chiar și după ani de zile în care nu s-a mai știut nimic despre ele. Oamenii de știință nu cunosc mereu care sunt organismele în care aceste virusuri persistă – rezervorul lor natural – și nici cum să prevină situația în care ele ajung să se transmită din nou la oameni, așa cum este și cazul virusului Ebola.
Orice lucru vine de undeva. Noile virusuri periculoase provin, de obicei, de la animale. Virusurile gripale vin de la păsările acvatice sălbatice, iar hantavirusurile vin de la rozătoare – la fel și mpox, cunoscut înainte drept variola maimuței. Forma de HIV care a provocat pandemia de SIDA vine de la cimpanzei.
Virusurile se pot replica doar în interiorul celulelor vii ale unor organisme celulare (animale, plante, ciuperci, microbi) și întrucât și noi, oamenii, suntem animale, virusurile de origine animală se adaptează cel mai ușor pentru a ne infecta.
Identificarea sursei animale a unui virus le permite cercetătorilor să deducă felul și locul în care a avut loc transmiterea la oameni. Această deducție poate ajuta la adoptarea măsurilor necesare pentru a ne asigura că acest lucru nu se va mai întâmpla din nou, relatează New York Times.
Cazul virusului Nipah în Malaysia
În 1998, spre exemplu, un nou virus care avea să fie numit Nipah a început să ucidă oameni în Malaysia, în special crescători de porci de etnie chineză.
Identificarea rezervorului natural al acestui virus, o specie mare de liliac, a dus la o constatare complexă și tulburătoare: pomii fructiferi plantați în așa fel încât să umbrească marile crescătorii de porci atrăgeau liliecii. Resturile fructelor consumate de lilieci, impregnate cu saliva lor purtătoare a virusului, cădeau pe jos și erau mâncate de porci.
Porcii infectați transmiteau mai departe virusul crescătorilor care erau, de obicei, persoane non-musulmane ce proveneau din China, pentru că Malaysia este o țară predominant musulmană.
Defrișarea habitatului natural al liliecilor, bogat în pomi fructiferi sălbatici, a contribuit la migrarea acestor animale înspre livezile plantate de oameni.
Cu toate că defrișarea pădurilor este o problemă greu de rezolvat, pentru a-i proteja pe oameni de alte focare ale virusului Nipah în Malaysia a fost suficient ca zonele unde creșteau porcii să fie separate de livezile vizitate de lilieci.
Ebola și alte virusuri asemănătoare: zeci de epidemii în ultimii 50 de ani
Dar dacă noile virusuri periculoase vin de la animale, atunci ebolavirusurile de unde vin? Ebola și alte virusuri asemănătoare au provocat zeci de epidemii în Africa de Vest și Centrală în ultimii 50 de ani. Multe dintre acestea au izbucnit în Republica Democrată Congo.
O epidemie în curs de desfășurare declanșată în estul țării, a doua ca amploare din istorie, a depășit deja 7.400 de cazuri și a provocat peste 3.600 de decese. Și ebolavirusurile ar putea proveni tot de la lilieci, dar nu există încă destule dovezi care să confirme această ipoteză.
Când un virus se transmite de la un animal la un om, acesta se adaptează uneori atât de bine la noua sa gazdă încât dezvoltă noi capacități, inclusiv de a se transmite de la un om la altul.
Rezervorul de infecție, transmisia de la o specie la alta, adaptarea și răspândirea în cadrul aceleiași specii sunt elementele fundamentale ale ecologiei și evoluției virale – aspecte esențiale de luat în seamă în vederea gestionării epidemiilor.
Unde se ascunde virusul atunci când nu infectează și omoară oameni?
Dar pentru prevenirea unei epidemii, cea mai importantă întrebare, cel puțin la început, are legătură cu rezervorul de infecție. Unde se ascunde virusul atunci când nu infectează și omoară oameni?
Cea mai bună formă de identificare a unui rezervor de infecție este prin prelevarea unei probe de țesut sau de sânge de la un animal aparent sănătos și detectarea virusului activ în organismul său.
Nici după 50 de ani de eforturi susținute, nu au fost obținute astfel de dovezi în cazul virusului Ebola, la nicio specie de animal, indiferent că a fost vorba de lilieci sau alte specii.
Liliecii ca rezervor natural rămâne o ipoteză plauzibilă, însă este doar o presupunere. Cele mai multe epidemii provocate de virusul Ebola încep printr-o singură transmitere la om „de la un rezervor necunoscut prin mijloace necunoscute”, a scris un grup de experți în 2020.
Prima epidemie cunoscută provocată de virusul Ebola a avut loc în 1976 în nordul Zairului, care acum se numește Congo. Primul pacient a călătorit prin această regiune și a mâncat carne de antilopă și carne afumată de maimuță. Asta nu înseamnă neapărat că antilopele sau maimuțele ar fi sursa noului virus.
Pandemia s-a încheiat după 11 săptămâni grele în care s-au înregistrat 318 infectări și 280 de decese. Niciun alt caz de infectare cu Ebola nu a mai fost înregistrat în următorul an. A fost virusul exterminat? Nu.
Ebola a „dispărut” timp de 17 ani, apoi a declanșat noi epidemii
Așadar, unde a dispărut? Răspunsul este că nu a plecat niciunde – nu s-a răspândit de la oamenii infectați înapoi la animalele din pădure. A rămas, pur și simplu, prezent în organismele de unde s-a răspândit inițial: rezervorul natural nu a fost identificat niciodată.
Un an mai târziu, Ebola a apărut din nou la oameni și a ucis o fată de 9 ani. „Cum s-a infectat fata cu ebolavirusul și de unde a plecat virusul rămâne incert”, a scris Jens H. Kuhn, virolog și istoric specializat în virusuri, într-o lucrare despre istoria ebolavirusurilor din 2008.
Apoi, Ebola a dispărut din nou. Nu a mai fost niciun caz confirmat niciunde în lume timp de 17 ani. În perioada 1994-97, șapte epidemii s-au declanșat în Gabon, fiecare dintre ele fiind provocată de cazuri diferite de transmitere de la animal la om.
Șase din cele șapte au avut loc în localități miniere din zone împădurite din apropiere de granița cu Camerun, acolo unde unii localnici au spus că au văzut cimpanzei, gorile și porci sălbatici morți. Manipularea acestor leșuri s-ar putea să fi dus la transmiterea virusului la oameni.
Dar nici acestea nu pot fi rezervoarele de infecție ale virusului pentru că, prin definiție, aceste organisme ar trebui să fie într-o stare de conviețuire cu virusul. Mii de gorile din Africa Centrală și un număr asemănător de cimpanzei au murit din cauza virusului Ebola.
Virusuri care se transmit de la animal la om și de la om înapoi la animal
Dacă cercetătorii vor reuși să rezolve misterul rezervorului natural al virusului Ebola, acest lucru ar putea ajuta la identificarea pacientului zero și la prevenirea epidemiilor sau limitarea răspândirii virusului.
Unele virusuri care s-au transmis de la animal la om au ajuns apoi să se răspândească și de la om la animal, cum a fost cazul virusului SARS-CoV-2, care a provocat pandemia de COVID-19.
Cumva, acest virus s-a răspândit de la unii oameni infectați la o specie de căprioare din regiunea Midwest a Statelor Unite. În cazul ebolavirusurilor, nu există nicio dovadă că acestea s-au transmis vreodată de la om la un alt animal.
În condiții normale, răspândirea virusului se încheie odată ce ultimul om infectat se recuperează sau moare. Ebolavirusurile nu au nevoie să se transmită înapoi în natură. Ele rămân în rezervorul lor natural și așteaptă următoarea ocazie pentru a se răspândi la om.
Dacă oamenii nu s-ar atinge de rezervorul de infecție – nu l-ar vâna, nu l-ar prinde, nu l-ar mânca, nu l-ar exporta viu, nu ar pătrunde în habitatul său natural – virusul nu ar mai reapărea la oameni. Ar rămâne acolo unde este fără să mai afecteze pe cineva.
Dar, desigur, acest lucru nu se întâmplă. Când un virus se transmite la o altă specie, de obicei oamenii devin victima preferată, pentru că suntem o țină numeroasă și extrem de activă.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
