Colecționarea ceasurilor trebuie privită mai degrabă ca o pasiune decât ca o strategie de investiții, potrivit experților consultați de CNBC. Deși industria globală a ceasurilor depășește 135 de miliarde de dolari, majoritatea pieselor își pierd valoarea în timp și rareori egalează randamentul unor plasamente financiare pe termen lung, precum indicele S&P 500.
– articolul continuă mai jos –
„Nu m-aș apuca de colecționarea ceasurilor doar dintr-o perspectivă financiară”, a declarat Charles Tian, fondator și CEO al WatchCharts. Mike Johnson, fondatorul WatchPatrol, a confirmat această evaluare: „Majoritatea ceasurilor se depreciază și este greu de spus care dintre noile modele vor ajunge în categoria «clasicelor moderne»”.
Există și excepții rare — cum ar fi exemplarul Rolex Daytona deținut de Paul Newman, vândut cu 17,8 milioane de dolari —, însă aprecierea rămâne concentrată în rândul mărcilor de top precum Rolex, Patek Philippe și Audemars Piguet.
Cu toate acestea, achiziționarea directă din magazin a modelelor exclusiviste este extrem de dificilă din cauza listelor lungi de așteptare, iar piața secundară impune adesea prime considerabile.
Pentru debutanții care caută opțiuni accesibile, capabile să-și păstreze valoarea, experții recomandă modele emblematice precum Seiko SKX007, Citizen Promaster Automatic Diver NY0040, Hamilton Khaki Field sau Tissot PRX.
Nou versus second-hand
Alegerea între piese noi și cele second-hand implică avantaje și dezavantaje clare. „Cumpărarea unui ceas nou este simplă. Primești o garanție, un produs nou-nouț și satisfacția de a fi singura persoană care l-a purtat vreodată”, a arătat Johnson.
Pe de altă parte, piața second-hand oferă reduceri de 40% până la 50% față de prețul de listă pentru multe mărci, dar presupune riscuri legate de autenticitate și starea de conservare. Sean Makovsky de la Max Pawn a evidențiat importanța provenienței: „O carcasă nepolișată, un cadran original, numere de serie conforme, o brățară originală, precum și cutia și documentele complete pot adăuga o valoare substanțială”. În schimb, lipsa actelor, restaurarea excesivă sau componentele neoriginale pot scădea cotația cu mii de dolari.
Deținerea unui ceas presupune și costuri periodice de întreținere. Ceasurile mecanice au nevoie de revizii la fiecare șapte până la zece ani, intervenții care costă de la câteva sute de dolari până la câteva mii în cazul mecanismelor complexe. „Dacă mecanismul din interior prezintă defecte sau dacă un cadran special este crăpat sau deteriorat, reparația poate deveni foarte costisitoare”, a subliniat Robert-Jan Broer, fondatorul Fratello Watches.
Cumpărătorii trebuie să evite escrocheriile, falsurile și așa-numitele „ceasuri Frankenstein” — piese asamblate din componente disparate sau neoriginale. „Chiar și un ceas complet autentic poate face obiectul unei tranzacții necinstite. Soluția este să folosiți bunul simț: evaluați vânzătorul înainte de a cumpăra ceasul”, a explicat Johnson.
Pasionații își pot proteja achizițiile dacă apelează la canale verificate, cer actele originale, păstrează ceasurile în locuri uscate, ferite de câmpuri magnetice, și solicită expertize independente pentru piesele scumpe.
About the Author
