Vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, a cerut Iranului să își reducă în mod semnificativ capacitatea de îmbogățire a uraniului pentru ca un acord care să pună capăt războiului să devină posibil, potrivit Al Jazeera. Declarația ar putea indica o flexibilizare a poziției Washingtonului, care anterior insista ca Teheranul să renunțe complet la procesul de îmbogățire.
Declarațiile sale vin pe fondul unei retorici dure din partea altor înalți oficiali americani. Secretarul de Stat Marco Rubio a reiterat că Iranul nu poate deține o armă nucleară, în timp ce președintele Donald Trump a avertizat că războiul se va încheia fie „pe calea pașnică, fie pe calea mai puțin pașnică”.
Între timp, oficialii de la Teheran au pus sub semnul întrebării dorința sinceră a Washingtonului de a purta negocieri, în contextul în care războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului intră în a opta lună.
În timp ce ambele părți își afirmă pozițiile, Simon Mabon, profesor de relații internaționale la Universitatea Lancaster, a declarat pentru Al Jazeera că perspectiva ca Iranul să urmărească obținerea unei arme nucleare a rămas una îndepărtată.
Negociatorii de la Teheran sunt mai preocupați de sancțiuni, de activele iraniene înghețate, de blocada navală americană și de conflictele din regiune – probleme care, potrivit acestuia, rămân principalele obstacole în calea unui acord.
JD Vance a declarat pentru agenția Reuters că Iranul trebuie să își demonstreze angajamentul de a nu dezvolta arme nucleare prin schimbarea programului său de îmbogățire a uraniului.
„Dacă nu vreți o armă nucleară, atunci de ce aveți nevoie de combustibil îmbogățit la 60 la sută”, a spus vicepreședintele american. Vance a continuat spunând că nivelurile ridicate de îmbogățire reprezintă una dintre problemele fundamentale ale negocierilor.
„Dacă vreți să demonstrați că sunteți hotărâți să nu construiți o armă nucleară, nu produceți combustibil puternic îmbogățit. Aceasta este o chestiune de bază.” Procesul de îmbogățire permite folosirea uraniului drept combustibil pentru reactoarele nucleare, dar la niveluri mult mai ridicate materialul poate fi utilizat și pentru producerea armelor nucleare.
Uraniu îmbogățit până la 60%
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a raportat că Iranul a îmbogățit uraniu până la nivelul de 60 la sută. Pragul considerat în general necesar pentru producerea unei arme nucleare este de aproximativ 90 la sută. În evaluarea realizată în mai 2025, agenția nu a identificat indicii credibile privind existența unui program nuclear militar structurat.
Vance a mai afirmat că Statele Unite discută cu președintele iranian Masoud Pezeshkian și cu ministrul de externe Abbas Araghchi, deși a recunoscut că „nu este complet clar modul în care sunt luate deciziile în țara lor”.
Secretarul de Stat Marco Rubio, aflat la Atena, a acuzat Iranul că a ratat mai multe oportunități de a ajunge la un acord cu Statele Unite. „Iranul nu poate avea o armă nucleară. Simplu, punct, sfârșitul discuției”, a declarat Rubio.
Oficialul american a susținut, de asemenea, că Iranul ar fi „pierdut complet controlul” asupra Strâmtorii Ormuz și că economia țării s-ar afla într-o „prăbușire totală și completă”. Potrivit acestuia, sancțiunile severe ar împinge economia iraniană către o situație cu care foarte puține state s-au confruntat.
Analiștii consideră că aceste declarații arată că presiunea exercitată asupra Teheranului rămâne un element central al strategiei americane, chiar dacă formulările folosite de Vance ridică întrebări privind nivelul de îmbogățire a uraniului pe care Washingtonul ar putea fi dispus să îl accepte.
Iranul spune că negocierile cu Statele Unite au devenit inutile
Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat luni că negocierile cu Washingtonul sunt „inutile”, acuzând Statele Unite că folosesc discuțiile diplomatice în timp ce urmăresc înlăturarea actualei conduceri de la Teheran.
„Problema noastră cu Statele Unite este că, de fiecare dată când ajungem la masa negocierilor, ni se impune imediat războiul”, a spus Pezeshkian în timpul unei întâlniri cu ministrul de externe al Armeniei. Președintele iranian a afirmat că țara sa a fost atacată de trei ori după participarea la negocieri.
„Ne-au atacat de trei ori până acum după discuții. Acest lucru demonstrează că nu caută dialogul. Dimpotrivă, obiectivul lor este înlăturarea Republicii Islamice Iran”, a declarat Pezeshkian, potrivit agenției oficiale iraniene IRNA.
Liderul iranian a continuat spunând că discuțiile nu pot produce rezultate în condițiile actuale. „Cu un inamic care recurge zilnic la asasinate, sancțiuni, presiuni și amenințări și care își încalcă promisiunile, negocierile devin inutile, iar națiunea noastră nu va accepta o asemenea abordare.”
Ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi a transmis însă un mesaj ceva mai deschis. Într-o declarație adresată ambasadorilor străini la Teheran, pe 4 octombrie, acesta a afirmat că „doar negocierile bazate pe justiție și echitate” pot pune capăt conflictului. Declarația sugerează că autoritățile iraniene nu au închis complet posibilitatea continuării discuțiilor.
Programul nuclear nu ar fi principala problemă pentru Teheran
Simon Mabon consideră că Washingtonul riscă să acorde prea multă atenție îmbogățirii uraniului și să ignore prioritățile reale ale Iranului. „Statele Unite încearcă să își flexibilizeze poziția în problema nucleară în relația cu iranienii, însă pentru Iran aceasta nu este adevărata problemă. Este vorba despre blocadă, ridicarea sancțiunilor, deblocarea activelor și încetarea conflictelor din regiune.”
Un acord care ar permite Iranului un nivel limitat de îmbogățire a uraniului ar putea fi comparat cu Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune din 2015, cunoscut sub denumirea JCPOA. Acordul negociat în perioada administrației Barack Obama limita programul nuclear iranian în schimbul relaxării sancțiunilor. Donald Trump a retras Statele Unite din această înțelegere în 2018. Mabon susține că un nou acord nuclear fusese posibil chiar înainte de actualul război.
„Un acord nuclear a fost, probabil, posibil în mai multe momente. Am avut JCPOA, iar iranienii erau aproape să accepte ceva asemănător în ianuarie și februarie. Toate discuțiile intermediate atunci sugerau că se putea ajunge la un acord nuclear și, cu toate acestea, a fost luată decizia de a merge la război.”
Sancțiunile, blocada și conflictele regionale rămân obstacole majore
Potrivit lui Mabon, Iranul ar avea nevoie de angajamente care să depășească problema programului nuclear. „Cred că iranienii ar cere ridicarea sancțiunilor, eliminarea blocadei și deblocarea activelor sau cel puțin o foaie de parcurs pentru atingerea acestor obiective, alături de încheierea conflictului din Liban și un armistițiu permanent în Golf.”
Transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne o altă sursă importantă de incertitudine, în pofida afirmațiilor lui Marco Rubio potrivit cărora Iranul ar fi pierdut controlul asupra acestei rute. Exporturile de petrol din Golf și-au revenit semnificativ, însă atacurile asupra navelor continuă. Marți, 12 membri ai echipajului unui petrolier sub pavilion panamez au fost răniți după ce nava a fost lovită de un proiectil necunoscut în timpul traversării strâmtorii, potrivit Ministerului Afacerilor Externe al Indiei.
Fluxurile de petrol din statele Golfului, fără a include Iranul, au ajuns în septembrie la peste 81 la sută din nivelurile înregistrate înaintea războiului, potrivit companiei de informații maritime Kpler. Exporturile de țiței din Orientul Mijlociu au depășit nivelurile de dinaintea conflictului în 14 zile ale aceleiași luni.
Recuperarea transporturilor ar putea reduce presiunea asupra Statelor Unite pentru încheierea rapidă a unui acord. Atacurile care continuă în zonă mențin însă incertitudinile privind securitatea uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii.
Mabon consideră că aparenta flexibilizare a Washingtonului în problema îmbogățirii uraniului arată că administrația americană nu este încă sigură că traficul prin Strâmtoarea Ormuz a revenit complet la normal. „Dacă americanii ar fi convinși că strâmtoarea este cu adevărat deschisă, atunci ar insista asupra unui acord mai dur.”
Editor : M.C
About the Author
