Boala Alzheimer era considerată „netratabilă” până de curând, dar această regulă nu mai este universal valabilă, conform Raportului Mondial privind Boala Alzheimer din acest an, relatează Science Alert.
Doar în ultimii cinci ani, s-a demonstrat că noi medicamente încetinesc moderat declinul în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer, în timp ce tot mai multe dovezi sugerează că unele cazuri de demență ar putea fi chiar amânate sau prevenite prin reducerea factorilor de risc.
Astăzi, sute de studii clinice din întreaga lume investighează posibile medicamente, noi opțiuni de diagnostic și intervenții asupra stilului de viață pentru a identifica, trata sau întârzia declinul cognitiv.
Posibilitatea vindecării este încă departe, dar „pare o perspectivă mai palpabilă ca niciodată”, conform Raportului Mondial privind Boala Alzheimer din 2026, coautorat de Alzheimer’s Disease International (ADI) și de reputatul jurnalist din domeniul sănătății Paul Gallagher.
„După decenii în care demența a fost considerată în mod generalizat o consecință inevitabilă a bătrâneții și a neurodegenerării, cu puține opțiuni terapeutice dincolo de gestionarea simptomelor, cercetarea a intrat într-o eră de o activitate fără precedent”, se arată în raport.
„Boala Alzheimer nu mai este descrisă universal ca fiind netratabilă; în schimb, este privită tot mai mult ca o afecțiune pentru care un diagnostic mai timpuriu, o mai bună înțelegere a biologiei bolii și o gamă mai largă de intervenții pot îmbunătăți colectiv rezultatele”, potrivit documentului.
ADI se autointitulează „vocea globală a demenței”. Este o federație mondială de asociații pentru demență aflată în relații oficiale cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
În fiecare an, începând din 2009, ADI publică un raport privind cercetarea în domeniul demenței, iar în fiecare an abordează o temă diferită.
Raportul din acest an se intitulează „O nouă eră în studiile clinice privind demența” și susține că cercetarea asupra demenței a intrat într-o perioadă de un avânt științific remarcabil.
Acest moment este similar cu cel din oncologia anilor ’90, argumentează autorii, când prima generație de terapii împotriva cancerului, deși imperfectă, a deschis calea către combinații eficiente de medicamente, medicină de precizie și intervenție timpurie.
„Deocamdată, nu există o singură descoperire majoră care să rivalizeze cu descoperirea penicilinei sau cu apariția statinelor. În schimb, există ceva mai discret… Este o tranziție de la tratament la prevenție, de la moleculă la stil de viață, de la inevitabilitate la posibilitate”, argumentează raportul.
Pe măsură ce populația îmbătrânește la nivel global, unele estimări prevăd că până în 2050 vor exista 139 de milioane de persoane care vor trăi cu demență.
Chiar și întârzierile modeste în debutul declinului cognitiv s-ar putea traduce prin milioane de cazuri în minus.
Recent, de exemplu, OMS a publicat noi ghiduri despre modul în care se poate reduce riscul de demență.
Conform cercetărilor recente, până la 45% din cazurile de demență ar putea fi potențial prevenite sau amânate prin adresarea a 14 factori de risc modificabili pe parcursul vieții.
Aceștia includ hipertensiunea arterială, depresia, lipsa activității fizice, fumatul, diabetul, consumul excesiv de alcool și nivelul ridicat de colesterol.
Studiile clinice privind demența se află, de asemenea, într-un moment istoric important, potrivit raportului.
Între anii 2000 și 2020, peste 99% dintre medicamentele experimentale au eșuat în studiile clinice. Dar recenta lansare a medicamentelor donanemab și lecanemab a fost un moment uriaș, argumentează Cath Mummery, directoarea Rețelei de Studii Clinice privind Demența din Marea Britanie.
Acestea au fost primele medicamente pe deplin aprobate despre care s-a demonstrat că încetinesc moderat progresia bolii Alzheimer timpurii, mai degrabă decât să trateze doar simptomele acesteia.
„Ceea ce ne doream cu adevărat era un efect mai mare asupra pacienților, dar a fost un moment uriaș pentru că a arătat că poți schimba cursul bolii”, spune Mummery în raport.
„Aceasta este temelia. Este prima cărămidă și există extrem de mult de construit pe ea,” adaugă Mummery.
În prezent, nu toți cercetătorii sunt convinși că donanemab și lecanemab aduc beneficii clinice semnificative; de exemplu, acestea nu par să funcționeze la fel pentru fiecare pacient sau în fiecare parte a creierului.
Însă aprobarea acestor două medicamente reprezintă o întorsătură pozitivă a evenimentelor, care a schimbat așteptările noastre cu privire la ce poate realiza cercetarea în domeniul demenței, susține noul raport.
În ultimul deceniu, numărul medicamentelor candidate aflate în fază de investigare pentru demență a crescut cu aproximativ 40%. În prezent, cercetătorii evaluează 158 de terapii potențiale în cadrul a 192 de studii clinice la nivel mondial. Doar în acest an ar trebui să primim rezultatele de la opt studii clinice de Faza III – care testează riguros tratamentele pe un număr mare de persoane, în comparație cu îngrijirea standard.
Multe dintre aceste medicamente sunt deja aprobate pentru uz uman. De fapt, mai mult de o treime din medicamentele pentru demență aflate în curs de dezvoltare au fost create inițial pentru alte afecțiuni.
Din păcate, însă, mulți pacienți aflați în stadiile timpurii ale declinului cognitiv nu știu că aceste posibilități există.
Medic specialist în neuroradiologie, Emer MacSweeney a declarat pentru ADI: „Cea mai mare greșeală care se întâmplă în acest moment este că oamenii care se află clar, evident, cel mai probabil în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer sunt ignorați și ratați complet, pentru că acea fereastră de oportunitate pentru tratament este foarte mică.”
MacSweeney spune că pacienții sunt adesea neinformați cu privire la studiile clinice sau la modul în care pot accesa noile medicamente.
„Aceasta este o pandemie. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate în profesia medicală pentru a ne asigura că tot mai mulți oameni sunt informați despre studiile clinice și sprijiniți să participe la ele. Avem nevoie de acțiune, nu de retorică,” subliniază MacSweeney.
Unul dintre cele mai mari obstacole din cale este diagnosticul. O nouă generație de tratamente care pot încetini potențial declinul memoriei și al gândirii este un lucru binevenit, dar aceste medicamente sunt utile doar dacă ajung efectiv la pacienți.
În Regatul Unit, de exemplu, doar aproximativ 2% dintre persoanele diagnosticate cu Alzheimer au acces la un test de diagnostic de ultimă generație (standardul de aur), conform unui studiu codirijat de Jonathan Schott, Chief Medical Officer la Alzheimer’s Research UK.
Deși aceste noi instrumente arată promițător în studiile inițiale, ele trebuie încă testate la nivelul întregii populații pentru a vedea dacă pot identifica cu precizie acele persoane care prezintă semne timpurii de declin cognitiv.
„Un medicament revoluționar înseamnă puțin dacă majoritatea oamenilor care trăiesc cu demență nu sunt identificați în primul rând. În acest sens, viitorul îngrijirii demenței poate depinde la fel de mult de medicii de familie din Havana, Lima sau Bangalore, cât depinde de laboratoarele de miliarde de dolari din California”, argumentează raportul ADI.
Conform raportului, există motive reale de optimism. Acum trebuie doar să ne asigurăm că progresul științific este egalat de progresul clinic.
„Provocarea pentru următorul deceniu este de a ne asigura că participarea la cercetarea privind demența nu mai depinde de persistență sau de noroc”, concluzionează raportul, „ci devine o oportunitate realistă pentru toți cei care doresc să o ia în considerare.”
Editor : M.B.
About the Author
