Curtea Constituţională a României a stabilit marţi că sunt neconstituţionale dispoziţiile potrivit cărora înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea raporturilor de serviciu.
Judecătorii constituţionali, cu unanimitate de voturi, au admis excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii 156/2018 pentru modificarea şi completarea acestui act normativ sunt neconstituţionale.
„Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile criticate, potrivit cărora înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu, contravin prevederilor art.16, art. 37 şi art. 41 din Constituţie, deoarece instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcţionari, descurajează exercitarea dreptului de a candida şi de a fi ales şi afectează dreptul la muncă”, se precizează într-un comunicat CCR.
Printre argumentele din spatele deciziei, CCR a reţinut, că, „în jurisprudenţa sa, a statuat că măsura încetării raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici şi ale funcţionarilor publici de conducere în cazul numirii într-o funcţie de demnitate publică nu este proporţională cu situaţia care o determină, în sensul că nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual”.
De asemenea, CCR arată că „soluţia legislativă care impune încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici şi ale funcţionarilor publici de conducere pentru a candida pentru funcţii de demnitate publică determină o diferenţă de tratament care afectează stabilitatea în funcţia publică, instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcţionari, nu este proporţional justificată de scopul invocat al asigurării neutralităţii funcţiei publice, descurajează excesiv exercitarea dreptului de a candida şi de a fi ales, mai ales în condiţiile în care legiuitorul ar fi avut la dispoziţie alternative mai puţin intruzive şi restrictive”.
Totodată, Curtea Constituţională a constatat că „dreptul de a fi ales reprezintă doar o posibilitate de a ocupa, în viitor, o funcţie publică, iar nu certitudinea că, de la un anumit moment, persoana care are dreptul de a candida va accede efectiv în funcţia respectivă, prin urmare, această perspectivă nu poate fi asimilată şi nu poate suplini exercitarea dreptului la muncă”.
Editor : B.P.
About the Author
