Eforturile depuse la nivel global pentru a pune capăt monopolului pe care China îl are asupra pământurilor rare, resurse vitale pentru atât de multe industrii moderne, reprezintă una dintre cele mai importante confruntări geostrategice ale începutului secolului XXI. Sute de companii miniere, agenții guvernamentale și complexe industriale din America de Nord, Australasia și Europa încearcă să prindă din urmă firmele chinezești, care controlează în jur de 90% din piața mineralelor critice, iar cheia câștigării acestei bătălii ar putea fi un anumit tip de minereu radioactiv numit monazit, potrivit mai multor experți citați de Foreign Policy.
„Viitorul este monazitul”, potrivit lui Jack Lifton, analist și copreședinte al Institutului Mineralelor Critice, o organizație fondată pentru a promova crearea unui lanț de aprovizionare nord-american.
Lifton a studiat industria pământurilor rare încă din 1962 și a văzut nenumărate trenduri, companii și tehnologii care au dispărut la fel de repede precum au apărut. Însă, în privința monazitului, el este extrem de optimist.
„În acest moment, monazitul este cel mai important minereu de pământuri rare”, a spus Lifton.
Prelucrarea monazitului nu este un proces foarte simplu, după cum recunosc Lifton și alți experți din domeniu. Minereul nu conține doar cantități uriașe de pământuri rare foarte valoroase, ci și toriu radioactiv și, uneori, uraniu, ceea ce înseamnă că manipularea, depozitarea și prelucrarea monazitului este strict reglementată de agențiile de stat.
În ciuda dificultăților, se fac investiții majore în minele de monazit și în tehnologiile de procesare a minereului, inclusiv în SUA, Canada și Australia, unde se află unele din cele mai mari companii de pământuri rare din afara Chinei.
Cele două tipuri de monazit
Pe planeta noastră se găsesc cantități enorme de minereu monazitic. El este de două tipuri. În Australia, Africa de Sud și China, există rezerve uriașe de monazit în filoane de rocă dură care străbat munți și caldeire vulcanice.
Însă, al doilea tip de monazit, numit „nisipuri cu minerale grele”, este cel care atrage cel mai mult atenția companiilor de pământuri rare. Acesta rezultă prin alterarea și eroziunea rocilor bogate în minerale.
Expunerea la vânt, apă și forța gravitațională timp de zeci de milioane de ani a fărâmițat aceste zăcăminte în mici particule care s-au acumulat în zonele de coastă sau de-a lungul albiilor râurilor.
Există rezerve vaste de nisip monazitic în Australia, India, Brazilia, Madagascar, Mozambic și Africa de Sud. Zăcăminte mai mici se găsesc și în sud-estul Statelor Unite, în statul american Idaho, în Sri Lanka, China, Malaysia, Thailanda, Indonezia și Vietnam.
Vestea bună este că extragerea minereului presupune doar dragarea sau exploatarea la suprafață a nisipurilor, spre deosebire de monazitul extras din roca dură, unde este nevoie de explozivi, echipamente de foraj și terasare.
Deoarece nisipurile au deja formă granulară, nu este nevoie de sfărâmarea sau măcinarea lor, iar separarea mineralelor grele se poate realiza chiar la locul exploatării prin metode magnetice sau gravitaționale relativ ieftine.
„Dacă simplifici reglementările, vei pune capăt crizei de pământuri rare”
Partea proastă este că nisipurile monazitice „tind să conțină mult toriu”, care este mai puțin radioactiv decât uraniul, însă, pentru că „nu există o piață pentru toriu, acesta trebuie depozitat”, a explicat James Kennedy din partea firmei de consultanță în domeniul pământurilor rare ThREE Consulting.
Și, conform normelor impuse de Comisia de Reglementare Nucleară din SUA și de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, orice material radioactiv depozitat care nu are o utilizare planificată sau o metodă de eliminare stabilită intră la categoria deșeurilor nucleare.
Manipularea, transportul și depozitarea deșeurilor nucleare sunt activități care ar putea continua timp de sute sau chiar mii de ani și sunt strict reglementate de agențiile din domeniul nuclear.
Întrucât orice încercare de a concura cu China în privința producției de pământuri rare ar putea depinde de exploatarea monazitului, unii observatori analizează cu atenție aceste reglementări care controlează producția de toriu și alte produse secundare rezultate în urma procesării minereului, în SUA și în alte părți ale lumii.
Tocmai caracterul restrictiv al acestor reglementări va limita ambițiile legate de pământurile rare ale companiilor din afara Chinei, dacă guvernele nu iau măsuri rapide, potrivit lui Kennedy.
„Dacă simplifici reglementările legate de exploatarea toriului, vei pune capăt crizei de pământuri rare în SUA”, a spus Kennedy. „O să transformi pământurile rare din ceva ce se găsește întotdeauna greu în ceva ce se găsește din abundență și se obține în mod natural din alte activități miniere.”
Afacerile cu pământuri rare sunt „Afganistanul industriei miniere”
Dacă monazitul va deveni o sursă majoră de pământuri rare, va fi nevoie de eliminarea unor cantități uriașe de toriu. Una din puținele opțiuni de utilizare a toriului rezultat este legată de energia nucleară.
Cu mulți ani în urmă, țări precum Statele Unite, Norvegia și Germania aveau programe de cercetare privind reactoarele nucleare pe bază de toriu; India derulează un astfel de program de multe decenii, însă progresul este foarte lent.
Astăzi, însă, singurul reactor nuclear activ pe bază de toriu se află în China. Institutul de Fizică Aplicată din Shanghai din cadrul Academiei Chineze de Științe operează, începând din 2023, un reactor cu săruri topite de 2 megawați.
Pentru unele companii de pe piața pământurilor rare, cele mai mari obstacole în calea proiectelor de exploatare a monazitului nu sunt legate de toriu, radiații sau reglementări, ci de diverse concepții greșite și interese personale care afectează întreaga industrie.
Afacerile cu pământuri rare sunt „Afganistanul industriei miniere”, a spus Kennedy. Este un loc unde oamenii și companiile vin cu idei mărețe care, însă, nu se fructifică din cauza complicațiilor care apar mereu pe parcurs.
Industria americană este la mila politicilor volatile și răzbunătoare ale Chinei
O problemă fundamentală este caracterul extrem de speculativ care se aplică în aproape fiecare aspect al afacerilor cu pământuri rare – un domeniu ce favorizează înțelegerile făcute pe ascuns.
Industria este plină de speculanți care cumpără acțiuni în proiecte de extracție a pământurilor rare fără a avea intenția să rămână implicați până la finalizarea lor, urmărind mai degrabă să obțină profituri rapide prin metoda „pump and dump”.
Pe lângă faptul că a investit miliarde de dolari în proiecte care au puține șanse de reușită, administrația Trump nu a reușit să obțină nicio concesie semnificativă din partea Beijingului în privința pământurilor rare la niciunul din cele două summituri SUA-China de anul acesta.
Asta înseamnă că industria americană este acum la mila politicilor volatile și uneori răzbunătoare ale Chinei.
Complexul minier uriaș din Mongolia Interioară și cel mai mare zăcământ de pământuri rare din lume
Cea mai mare parte a minereului monazitic extras de China provine dintr-o singură mină: complexul uriaș Bayan Obo aflat la aproximativ 150 de kilometri nord de Baotou, în regiunea Mongolia Interioară.
Bayan Obo este, în primul rând, o mină de fier, însă conține și cel mai mare zăcământ de pământuri rare descoperit până acum în toată lumea. De aici provine în jur de 40% din minereul de pământuri rare extras la nivel mondial.
China este și un mare importator de minereuri din categoria pământurilor rare, iar unul dintre motive ar putea fi de natură strategică. Prin securizarea drepturilor de exploatare a zăcămintelor din alte țări, companiile chineze se asigură că aceste resurse rămân indisponibile pentru dezvoltatorii din afara Chinei.
„China va bloca accesul Statelor Unite și al aliaților lor la exporturile de pământuri rare în eventualitatea intensificării conflictului în Indo-Pacific”, potrivit unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, care scoate în evidență importanța asigurării unor „lanțuri de aprovizionare independente cu pământuri rare, înainte de izbucnirea unei confruntări”.
Industria pământurilor rare din afara Chinei trebuie să se maturizeze, iar companiile și afaceriștii din acest domeniu nu mai au mult timp la dispoziție.
Editor : Raul Nețoiu
About the Author
