Un studiu realizat de Universitatea din Colorado readuce în atenție o temă tot mai discutată de părinți, educatori și specialiști: rolul timpului liber neorganizat în dezvoltarea copiilor. Cercetarea sugerează că perioadele în care copiii nu sunt ghidați permanent de adulți, nu primesc activități prestabilite și nu au acces constant la telefoane sau divertisment digital pot contribui la formarea autonomiei și a capacității de a se descurca singuri mai târziu în viață.
Potrivit Scienceblog.com, copiii care au avut mai mult timp pentru plictiseală, joacă la liber și explorare ar fi dezvoltat abilități tot mai rare într-o societate în care programul celor mici este adesea plin de cursuri, ecrane și activități supravegheate. Studiul nu susține absența implicării părinților, ci atrage atenția asupra importanței unui echilibru între îndrumare și libertatea copilului de a-și construi singur activitățile.
Timpul liber, asociat cu autonomia la maturitate
Echipa de psihologi condusă de Yuko Munakata a analizat comportamentul unor copii de 6 și 7 ani, comparând timpul structurat, condus de adulți, cu timpul nestructurat, petrecut în joacă la liber și descoperire. Rezultatele indică o legătură între timpul petrecut fără intervenția directă a adulților și dezvoltarea unei funcții executive auto-dirijate mai bune.
Această funcție se referă la capacitatea copilului de a-și stabili singur obiective, de a lua inițiativă și de a decide ce are de făcut fără instrucțiuni permanente din exterior. Cercetătorii subliniază că activitățile organizate de adulți, deși utile în multe contexte, nu pot înlocui experiența prin care copilul învață să-și gestioneze singur timpul și alegerile.
Specialiștii consideră că funcția executivă din copilărie are legături importante cu performanța academică, adaptarea socială și starea de bine la maturitate. Cu alte cuvinte, perioadele aparent „goale” din copilărie pot avea un impact semnificativ asupra modului în care viitorul adult își organizează viața.
Plictiseala, de la disconfort la creativitate
Un alt argument în favoarea timpului nestructurat vine dintr-un experiment realizat de cercetătoarea Sandi Mann. Adulții puși să îndeplinească o sarcină plictisitoare au devenit ulterior mai creativi, ceea ce sugerează că plictiseala poate forța mintea să genereze singură idei și soluții.
Pentru copiii fără ecrane la îndemână, această stare era cândva frecventă. Jocurile inventate din nimic, poveștile imaginate spontan și lumile construite în joacă erau, de fapt, expresii ale acestei creativități activate de lipsa stimulării constante.
În schimb, telefoanele folosite frecvent pentru calmarea copiilor pot avea efecte problematice. Un studiu condus de pediatra Jenny Radesky a identificat o asociere între utilizarea repetată a telefoanelor pentru liniștirea copiilor mici și o reglare emoțională mai slabă. Explicația specialiștilor este că, atunci când liniștirea vine mereu din exterior, copilul are mai puține ocazii să își dezvolte mecanisme interne de calmare.
Concluzia cercetătorilor nu este că părinții ar trebui să-și lase copiii nesupravegheați sau lipsiți de sprijin, ci că timpul liber, lăsat intenționat în program, poate deveni o resursă importantă. Plictiseala, departe de a fi doar o stare neplăcută, poate funcționa ca un motor al independenței, al creativității și al maturizării emoționale.
Sursa: Mediafax
About the Author
