Un satelit de spionaj american lansat în timpul Războiului Rece a explodat brusc, fără niciun avertisment, iar oamenii de știință nu pot explica de ce s-a întâmplat acest lucru. Norul de deșeuri rezultat din această fragmentare bruscă, pe care experții încă încearcă să îl măsoare, ar putea reprezenta o „amenințare cât se poate de reală” pentru alte nave spațiale dintr-o regiune extrem de aglomerată a orbitei joase a Pământului, relatează Live Science.
Satelitul, cunoscut sub numele de USA 32 sau Farrah III, a fost lansat de Biroul Național de Recunoaștere (NRO) în anul 1988. Misiunea sa, care a fost declasificată în totalitate abia la începutul acestui an, era de a intercepta semnalele radar și radio sovietice din spațiu, conform publicației Futura. Satelitul cilindric, a cărui formă a fost descrisă ca a unei „conserve gigantice de ton”, probabil că încetase să mai funcționeze cu decenii în urmă și de atunci se rotise în tăcere în jurul Pământului. A fost poreclit după actrița Farrah Fawcett, în conformitate cu vechiul obicei al NRO de a-și numi sateliții după personaje celebre din anii ’70 și ’80.
Pe 17 septembrie, Space-Track, divizia de observare a sateliților din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA, a anunțat că USA 32 a suferit un eveniment brusc de „fragmentare” cu patru zile mai devreme, pe 13 septembrie. Acest lucru înseamnă practic că nava spațială a explodat, dezintegrându-se potențial în zeci, sute sau chiar mii de bucăți. Cu toate acestea, agenția nu a specificat ce a cauzat această explozie și nici câte fragmente de deșeuri au fost create. Iar până la 28 septembrie, nimeni altcineva nu a reușit să ofere un răspuns la vreuna dintre aceste două întrebări.
Alte organizații au confirmat ulterior explozia, inclusiv compania privată de urmărire a sateliților s2a systems, care a fotografiat cea mai mare bucată rămasă din USA 32 pe orbită.
Explozia a avut loc la o altitudine de 775 de kilometri deasupra Pământului, conform Spaceweather.com. Luând în considerare viteza satelitului, deșeurile rezultate s-au răspândit cel mai probabil într-un inel uriaș în jurul Pământului în termen de 24 de ore de la dezintegrarea bruscă a navei, sugerează o simulare realizată de acest site.
Încă nu este clar ce s-a întâmplat cu nava spațială din era Războiului Rece, însă există mai multe explicații posibile.
Coliziunile cu alți sateliți sau cu bucăți mai mici de deșeuri spațiale sunt printre cele mai frecvente cauze ale dezintegrării sateliților. Însă nimeni nu a raportat că o altă navă spațială ar fi fost afectată, iar cercetătorii pot prezice adesea potențialele coliziuni cu deșeuri spațiale cu zile sau săptămâni înainte, ceea ce face ca aceste scenarii să fie puțin probabile. Cu toate acestea, este posibil ca o rocă spațială nedetectată să fi lovit satelitul la o viteză foarte mare.
O altă teorie principală este că satelitul a cedat din cauza vechimii. Cel mai probabil nu a fost proiectat pentru zboruri spațiale pe termen atât de lung, iar după aproape patru decenii de expunere la condițiile dure din orbita joasă a Pământului, nava de spionaj s-ar fi putut simplu defecta, într-un mod similar cu sfârșitul satelitului NOAA-17 în 2021.
„Navele spațiale vechi transportă baterii și combustibil rezidual”, au scris reprezentanții Spaceweather.com. „După 38 de ani de cicluri de încălzire și răcire, este posibil ca un rezervor presurizat sau o celulă de baterie de pe USA 32 să fi explodat pur și simplu.”
Însă este prea devreme pentru a exclude posibilitatea ca satelitul să fi fost lovit de o formă de armament anti-satelit, potrivit Spaceweather.com. La începutul acestei luni, secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy E. Meink, a dezvăluit pentru prima dată că SUA au lansat arme nespecificate pe orbită, iar experții bănuiesc de mult timp că și alte țări, inclusiv China și Rusia, dețin tehnologii similare. Rusia a distrus deja un satelit folosind arme lansate de pe Pământ.
Cu toate acestea, în prezent nu există dovezi că ar fi fost folosite arme anti-satelit în acest caz, așa că „s-ar putea să nu fie nimic sinistru în legătură cu acest eveniment”, au scris reprezentanții Spaceweather.com.
Cercetătorii vor putea cel mai probabil să stabilească cauza dezintegrării satelitului prin analiză inversă, mai întâi prin identificarea fragmentelor rezultate, iar apoi prin reconstituirea traiectoriilor acestor bucăți înapoi până la explozia inițială. Totuși, acest proces ar putea dura luni, dacă nu chiar ani de zile. De exemplu, oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu satelitul Intelsat 33e, construit de Boeing, care s-a dezintegrat similar, din senin, în 2024.
„Pericolul de coliziune este real”
Indiferent de cauza recentei explozii, experții sunt acum îngrijorați de potențialele efecte de lanț ale acesteia.
Regiunea din orbita joasă a Pământului în care a explodat USA 32 găzduiește cel puțin 200 de alți sateliți și este deja plină de deșeuri provenite dintr-o coliziune din 2009 dintre un satelit american și unul rusesc. Ca urmare, „amenințarea unei coliziuni este reală” pentru navele spațiale din această zonă, au scris reprezentanții Spaceweather.com, mai ales că noile fragmente create nu au fost încă cuantificate.
Până în prezent, incidentul nu a provocat probleme și nu a afectat lansarea noilor nave spațiale. De exemplu, Rusia a mers mai departe cu lansarea din 16 septembrie a unei misiuni de reaprovizionare a Stației Spațiale Internaționale (ISS), care orbitează la aproximativ 400 km deasupra planetei noastre, adică la aproximativ jumătate din altitudinea satelitului explodat. SpaceX a lansat, de asemenea, misiuni clasificate pentru Forțele Spațiale ale SUA pe 16 septembrie și 26 septembrie și a efectuat primul zbor de test orbital al rachetei sale gigantice Starship pe 28 septembrie.
Deși ISS și stația spațială chineză Tiangong sunt în prezent în afara razei de acțiune a câmpului de deșeuri, fragmentele s-ar putea deplasa în timp, pe măsură ce gravitația Pământului și frecarea atmosferică le trag mai aproape de planeta noastră. În acest caz, stațiile ar putea fi nevoite să execute manevre pentru a evita deșeurile, așa cum au făcut de zeci de ori până acum.
Pe măsură ce orbita joasă a Pământului devine tot mai aglomerată cu nave spațiale proaspăt lansate, riscul ca acestea să se ciocnească unele de altele sau să fie lovite de deșeuri spațiale a crescut considerabil, ceea ce sugerează că acesta nu va fi ultimul eveniment de fragmentare.
În plus, cu cât aceste noi nave spațiale rămân mai mult pe orbită, cu atât cresc șansele ca ele să se dezintegreze brusc din cauza uzurii acumulate, așa cum s-ar fi putut întâmpla cu USA 32. Cercetările anterioare au arătat, de asemenea, că dacă sateliții ar fi scoși din funcțiune, fie din cauza unei defecțiuni de software, fie din cauza unei furtuni solare puternice, aceștia ar putea începe să se ciocnească între ei în doar câteva zile. Și există, de asemenea, amenințarea de a fi distruși de arme anti-satelit.
Unii experți avertizează că, dacă vom continua pe calea actuală, am putea fi condamnați să atingem un punct de cotitură ireversibil, cunoscut sub numele de sindromul Kessler, în care acumularea de deșeuri spațiale va face imposibilă lansarea altor obiecte în spațiu.
Editor : M.B.
About the Author
