Inteligența artificială a devenit unul dintre principalele motoare ale economiei mondiale, atrăgând investiții de sute de miliarde de dolari și alimentând creșterea burselor din Statele Unite și Asia. Însă entuziasmul fără precedent ascunde riscul unei bule speculative care, odată spartă, ar putea declanșa o criză cu efecte în lanț asupra piețelor financiare, a locurilor de muncă și a economiilor dependente de industria tehnologică. Datoriile tot mai mari, profiturile care ar putea fi supraevaluate și concentrarea investițiilor în jurul unui singur sector alimentează temerile. Prăbușirea nu ar însemna însă sfârșitul inteligenței artificiale: la fel ca în cazul internetului, tehnologia ar putea supraviețui, iar companiile rămase în picioare ar putea construi o industrie mai stabilă, arată o analiză publicată de Foreign Affairs.
Puțini se îndoiesc că inteligența artificială (IA) se numără printre cele mai transformatoare tehnologii apărute în ultimul secol. Din multe puncte de vedere, aceasta se răspândește mai rapid și la o scară mai largă decât orice altă inovație de la începuturile Revoluției Industriale. Motoarele cu aburi au intrat în uzul curent în secolul al XIX-lea, iar electricitatea, la începutul secolului al XX-lea, însă potențialul lor deplin nu a fost valorificat decât după finalizarea căilor ferate, a autostrăzilor și a rețelelor electrice, câteva decenii mai târziu. Calculatoarele destinate utilizării în afaceri au apărut în anii 1950, dar nu au impulsionat în mod vizibil economia înainte ca internetul să le conecteze, în anii 1990.
În schimb, inteligența artificială comercială a apărut aproape peste noapte pe ecranele din întreaga lume, într-un moment în care majoritatea covârșitoare a oamenilor avea deja acces la un computer sau la un smartphone. La mai puțin de patru ani de la lansarea ChatGPT, aproximativ 30% dintre americani folosesc IA, o pondere de cinci ori mai mare decât cea înregistrată pentru smartphone-uri, Internet sau electricitate în etape comparabile ale dezvoltării acestor tehnologii. Veniturile companiilor din domeniul IA sunt de trei ori mai mari decât cele generate de tehnologiile digitale anterioare, inclusiv internetul, cloud computing-ul și primele aplicații mobile, în primii ani de existență ai acestora.
Decidenții politici, investitorii și liderii de afaceri mizează pe IA ca pe un remediu miraculos pentru orice, de la datoria publică scăpată de sub control până la costurile asociate îmbătrânirii populației. În rândul investitorilor, chiar și unii dintre cei mai de succes adepți ai strategiilor contrare tendințelor dominante – cei care își construiesc averile pariind împotriva consensului pieței – îmbrățișează ideea că IA ar putea genera beneficii mai mari, într-un interval mai scurt, decât orice progres tehnologic din trecut.
Euforia nu este însă universală. O minoritate tot mai izolată de sceptici susține că ascensiunea IA poate părea neobișnuit de rapidă, dar urmează, în realitate, un scenariu vechi de secole. Marile revoluții tehnologice au declanșat întotdeauna cicluri dramatice de expansiune și recesiune. Oamenii devin excesiv de entuziasmați de cea mai recentă descoperire și încep să investească fără discernământ în companiile care stau la baza inovației.
După cum a constatat, în 2018, o echipă de cercetători de la Universitatea Texas Tech, Universitatea Texas A&M și Școala de Afaceri Vlerick din Belgia, toate inovațiile tehnologice cu adevărat revoluționare din ultimele două secole au generat o bulă bursieră majoră – o creștere rapidă a prețurilor acțiunilor, urmată de o scădere abruptă.
Cuvântul „bulă” evocă adesea imaginea unui fenomen efemer, lipsit de substanță. Dar, la fel ca în cazul tuturor bulelor tehnologice anterioare, inovațiile din actualul boom al IA sunt reale, iar entuziasmul se bazează pe o promisiune autentică. Tocmai această promisiune este însă cea care umflă bula. Odată ce mania va începe să se destrame – așa cum se va întâmpla inevitabil, potrivit acestei interpretări -, șocul se va propaga din piețele financiare către o economie globală din ce în ce mai dependentă de IA pentru creștere. Daunele se vor resimți la nivel mondial, nu doar în țările care conduc dezvoltarea tehnologiei, ci și în numeroasele state care încearcă acum să le furnizeze resurse. Cei mai slabi actori vor dispărea, iar supraviețuitorii își vor consolida poziția de lider. Din ruine ar putea apărea un ecosistem al IA mai stabil.
Cursa globală pentru supremația în domeniul IA
Competiția în domeniul inteligenței artificiale remodelează deja ordinea economică mondială. În frunte se află Statele Unite, unde ChatGPT a ajuns la consumatori la sfârșitul anului 2022, și China, unde DeepSeek și-a făcut debutul aproximativ un an mai târziu. De atunci, cursa pentru supremație a ajuns să impulsioneze economiile ambelor țări.
În Statele Unite, creșterea economică a fost alimentată în primul rând de investițiile de sute de miliarde de dolari ale marilor companii tehnologice în proiecte de IA și de cheltuielile consumatorilor, stimulate de câștigurile înregistrate pe o piață bursieră dominată de acest sector. Primele zece companii din indicele de referință S&P 500 sunt toate mari jucătoare din domeniul tehnologiei și al IA și reprezintă, împreună, aproape 40% din indice și aproximativ jumătate din randamentele înregistrate de acesta în acest an.
China cheltuiește mult mai puțin decât Statele Unite pentru IA, dar exporturile au devenit esențiale pentru economia sa. După ce au scăzut în ultimul deceniu, exporturile nete – în principal de bunuri legate de IA, potrivit analizei – reprezintă acum o treime din creșterea economică a țării. În rest, economia internă este afectată de creanțele neperformante și de scăderea forței de muncă. Beijingul susține, de asemenea, puternic exportul modelelor de IA dezvoltate în China, care câștigă teren deoarece sunt mai ieftine decât modelele americane de ultimă generație, deși performanțele lor sunt considerate apropiate.
Febra IA se extinde dincolo de Washington și Beijing. Investitorii direcționează fonduri către companiile care furnizează giganților tehnologici americani puterea de calcul, semiconductorii și alte componente de bază necesare dezvoltării sistemelor de inteligență artificială. Aceste investiții alimentează creșterea burselor la nivel mondial.
În Asia, trei mari producători de semiconductori au cules roadele acestui fenomen: TSMC din Taiwan și SK Hynix și Samsung din Coreea de Sud. Aceste companii au ajuns să dețină o pondere în indicii bursieri locali chiar mai mare decât cea a marilor firme americane de tehnologie în indicele bursier din Statele Unite.
În aceste economii relativ mici, frenezia globală pentru IA a generat șocuri economice și bursiere chiar mai mari decât în Statele Unite. Valoarea totală a pieței bursiere din Coreea de Sud a crescut de la 1,5 trilioane de dolari la începutul anului 2025 la peste 5 trilioane de dolari în această vară. Investitorii individuali au înregistrat, în numai 18 luni, câștiguri bursiere mai mari decât cele acumulate într-o viață întreagă. Exporturile de cipuri au determinat, în unele trimestre recente, o creștere economică reală de două cifre în Taiwan, un ritm rar întâlnit în orice economie.
Alte țări aflate la nivelurile inferioare ale așa-numitei „stive IA” – infrastructura informatică necesară dezvoltării tehnologiei – au beneficiat, la rândul lor, de orientarea pieței globale către producătorii de hardware pentru IA, furnizorii de „unelte și materii prime” ale revoluției tehnologice.
Tehnologia de vârf reprezintă acum până la jumătate din întreaga creștere economică a Israelului, datorită, în parte, expertizei țării în domeniul rețelelor de mare viteză necesare pentru antrenarea modelelor de IA. În Japonia, firmele specializate în echipamente, materiale, roboți și semiconductori legați de inteligența artificială au devenit favoritele pieței. După ce Kioxia, un pionier în domeniul cipurilor de memorie, a devenit un furnizor important pentru companiile tehnologice americane, prețul acțiunilor sale a crescut brusc, ajungând la un nivel de peste 45 de ori mai mare decât cel înregistrat cu un an înainte. Pentru scurt timp, compania a devenit cea mai valoroasă acțiune din Japonia.
Aceste cinci puteri tehnologice – China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și Statele Unite – cheltuiesc, în medie, mult mai mult decât alte țări pentru cercetare și dezvoltare și pentru tehnologie, ca procent din produsul intern brut. Însă ele sunt departe de a fi singurele care încearcă să-și asigure o poziție în sectorul IA.
În urma lor, furnizorii secundari își consolidează legăturile cu liderii. Giganții americani și chinezi din domeniul IA investesc miliarde de dolari în centre de date din Singapore și Malaezia. Companiile investesc masiv în producția de servere pentru IA în Mexic, care se conturează și ca un important exportator de hardware asociat acestei tehnologii. Cel puțin o jumătate de duzină de companii din domeniul tehnologiei au lansat proiecte de IA în Vietnam, inclusiv un important centru de cercetare și dezvoltare și facilități de formare menite să dezvolte baza de specialiști a țării.
La rândul său, se estimează că dezvoltarea IA va genera o cerere constantă, pe termen lung, pentru materiile prime necesare alimentării centrelor de date și stocării energiei: nichel din Indonezia, litiu din Australia și cupru din Chile, Peru și Republica Democratică Congo.
Mari furnizori de servicii cloud, cunoscuți sub denumirea de „hyperscalers”, caută surse de energie în întreaga lume. Amazon, Google, Meta și Microsoft au reprezentat jumătate din totalul contractelor de energie curată semnate la nivel mondial în 2025.
Nu toate țările s-au alăturat acestei explozii economice. Statele care nu fac parte din acest grup se luptă să atragă investiții și credite, în condițiile în care atenția copleșitoare acordată IA absoarbe fondurile care ar putea ajunge în alte industrii. O mare parte a Europei riscă să rămână pe dinafară. Același lucru se întâmplă și în cazul unor economii emergente, precum India și Filipine, care sunt dublu marginalizate: pe de o parte, primesc mai puține investiții în domeniul IA, iar pe de altă parte, sectoarele lor înfloritoare de servicii administrative sunt expuse unui risc deosebit de a fi înlocuite de această tehnologie.
Este greu de imaginat o altă perioadă din istorie în care piețele să fi fost atât de obsedate de succesul unui singur sector și atât de dependente de acesta. În era internetului, banii se revărsau din industria aflată în plină expansiune către alte domenii. Astăzi, IA – și aproape nimic altceva – este la modă. Cheltuielile private pentru construcția centrelor de date au crescut cu aproximativ 50% față de anul trecut, în timp ce cheltuielile pentru toate celelalte proiecte de construcții din Statele Unite au scăzut cu 5%.
Până în prezent, impulsul dat de IA a fost suficient de puternic pentru a proteja economia globală de șocurile geopolitice din ultimii doi ani, inclusiv de tarifele impuse de președintele american Donald Trump și de conflictul dintre Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Creșterea producției avansate și cheltuielile de consum stimulate de evoluția pieței bursiere continuă să alimenteze economia americană, iar exporturile legate de IA susțin țările situate mai jos în lanțul valoric. Exporturile de tehnologie din Mexic și Thailanda, de exemplu, cresc suficient de rapid pentru a compensa cererea internă scăzută din ambele economii.
Întrebarea este dacă inteligența artificială poate susține economia mondială pe termen lung sau dacă asistăm la formarea unei bule care așteaptă să se spargă. O bulă poate fi definită drept o idee bună dusă prea departe. Iar dovezile că piețele au început să împingă promisiunea IA dincolo de limitele sale devin tot mai numeroase.
Cele patru „O-uri” ale unei bule speculative
De secole, inovațiile de pionierat au generat modele remarcabil de constante ale comportamentului uman. Companiile cheltuiesc sume uriașe pentru dezvoltarea unei noi tehnologii, în speranța că vor domina o industrie aflată în plină expansiune. Investitorii le urmează exemplul, profesioniștii deschizând drumul, iar amatorii alăturându-se mai târziu.
Companiile se împrumută pentru a construi, în timp ce investitorii fac împrumuturi pentru a cumpăra și mai multe acțiuni ale acestor companii. Tranzacțiile capătă o intensitate frenetică, iar prețurile cresc peste nivelul pe care profiturile potențiale generate de inovație îl pot susține. Pe măsură ce piața se apropie de apogeu, creșterile de preț se accelerează și devin mai volatile, în timp ce îndoielile încep să erodeze entuziasmul.
Această dinamică de bază a generat bule în numeroase domenii, de la lalele până la piața imobiliară, încă din secolul al XVII-lea. Pe scurt, obiectul dorinței devine supraevaluat, deținut în exces, suprainvestit și supraîndatorat. Acestea sunt cele patru „O-uri” ale unei bule speculative.
Dovezile istorice sugerează că cele mai impresionante inovații generează și cele mai mari bule speculative. Amploarea acestora depinde, de asemenea, de cât de departe și de repede se răspândește vestea despre noua tehnologie.
În anii 1870, o serie de bule speculative, inclusiv una legată de acțiunile companiilor feroviare, s-au propagat rapid între Europa și Statele Unite prin intermediul noului telegraf transatlantic. În anii 1920, electricitatea și aparatele electrice erau promovate prin intermediul undelor radio, inclusiv prin intermediul unuia dintre aceste aparate: radioul.
Astăzi, entuziasmul pentru IA se răspândește prin smartphone-uri și rețelele sociale, produse digitale care nici măcar nu existau atunci când bula Internetului s-a spart, în anul 2000.
Privite împreună, aceste fenomene ar trebui să ridice semne de întrebare cu privire la amploarea pe care o poate atinge actuala manie investițională. Dacă IA este într-adevăr cea mai transformatoare și cea mai rapid răspândită tehnologie nouă din toate timpurile, bula pe care o creează ar putea fi cea mai dramatică de până acum.
Prețul este greșit
În marile bule speculative din ultima jumătate de secol, prețurile au crescut, de regulă, de zece ori în termeni reali, ajustați la inflație, pe parcursul a aproximativ 15 ani. Acțiunile companiilor tehnologice americane au depășit acest prag în 2025.
Susținătorii IA argumentează că, spre deosebire de companiile „dot-com” din perioada boom-ului internetului, marile firme tehnologice de astăzi obțin profituri solide și vor continua să o facă. În opinia lor, creșterea prețurilor acțiunilor este, prin urmare, justificată.
Însă entuziasmul din timpul bulelor tehnologice este alimentat întotdeauna de progrese reale, nu doar de strategii de marketing. Deși perioada „dot-com” este asociată în imaginația populară cu startup-uri neprofitabile precum Pets.com, acestea erau actori minori. Giganții de la sfârșitul anilor 1990, printre care Qualcomm, Oracle și Cisco, înregistrau profituri comparabile cu cele obținute astăzi de Amazon, Google și Microsoft. Sectorul tehnologic a consemnat, la sfârșitul anilor 1990, aceeași rată anuală de creștere a profiturilor ca în deceniul actual: 22%.
Presupunerea că un boom nu poate fi o bulă dacă profiturile companiilor sunt solide este contrazisă de istorie. De fapt, într-o bulă speculativă, profiturile pot fi și ele umflate artificial. Acest risc a fost evident doar parțial în perioada „dot-com”, dar a devenit mult mai clar odată cu avântul piețelor imobiliare și al materiilor prime, la începutul anilor 2000.
Mai mult, profiturile ar putea să nu fie atât de solide pe cât par. O parte dintre ele sunt susținute de așa-numita „finanțare circulară”, în cadrul căreia un furnizor de servicii cloud de mari dimensiuni investește într-un laborator de IA de frontieră, precum OpenAI sau Anthropic. Laboratorul folosește apoi o parte din banii primiți pentru a cumpăra servicii de la gigantul digital, contribuind astfel la creșterea veniturilor și a profiturilor acestuia.
În plus, giganții digitali își reevaluează participațiile în laboratoare de IA și raportează aceste creșteri la categoria „alte venituri”. Potrivit analizei prezentate, această categorie a reprezentat un sfert din creșterea profiturilor lor în acest an.
Laboratoarele de IA se numără printre numeroasele companii americane care au ales să rămână private cât mai mult timp posibil, evitând astfel o parte din controlul public asupra rezultatelor financiare. Acum, multe dintre aceste firme intenționează să se listeze la bursă, însă sunt mult mai puțin profitabile decât predecesoarele lor de la sfârșitul anilor 1990.
Printre cele mai mari companii care se pregătesc pentru o ofertă publică inițială de acțiuni se numără Anthropic și OpenAI. Pentru a câștiga clienți și cotă de piață, ambele companii percep abonaților tarife care, potrivit unor estimări, sunt mai mici decât costurile de antrenare și operare a modelelor lor de IA.
Analiștii au evaluat deja fiecare dintre aceste companii la mult peste un trilion de dolari, chiar și în absența unor profituri comparabile cu cele ale giganților tehnologici consacrați. Evaluările se bazează în principal pe creșterea rapidă a veniturilor și pe anticiparea unei extinderi masive a pieței.
Societatea proprietarilor de acțiuni
Între timp, americanii investesc în acțiuni mai mult ca niciodată. Statele Unite sunt singura țară în care gospodăriile dețin mai multă avere în acțiuni decât în locuințele proprii. O gospodărie americană tipică are peste 30% din avere investită în acțiuni, depășind maximul anterior de 27%, înregistrat în anul 2000.
Deoarece o mare parte din acești bani se află în fonduri pasive, care urmăresc pur și simplu evoluția indicelui S&P 500, o mare parte a investițiilor ajunge la acțiunile companiilor din domeniul IA, care domină indicele.
Administratorii profesioniști de fonduri încearcă să depășească performanța pieței prin strategii diferite, dar le este din ce în ce mai greu să se opună tendinței generale. Portofoliile lor seamănă tot mai mult cu cele ale investitorilor individuali pe care îi considerau cândva „bani nepricepuți”. Aproape o treime dintre acțiunile deținute de traderii amatori sunt deținute și de fondurile speculative și de alți investitori profesioniști agresivi, o pondere record.
În ultimii cinci ani, numărul acțiunilor tranzacționate zilnic în Statele Unite a crescut cu 50%, ajungând la aproximativ 18 miliarde. Investitorii individuali i-au depășit pe profesioniști în privința activității de tranzacționare și cumpără agresiv atunci când prețurile scad. În 2026, tranzacțiile din zilele în care piața a înregistrat scăderi au fost de peste trei ori mai numeroase decât media înregistrată în toate zilele.
Și investitorii străini pariază masiv pe IA americană. Deținerile lor de acțiuni din Statele Unite au crescut vertiginos, de la mai puțin de două trilioane de dolari la peste 20 de trilioane de dolari de la prăbușirea bulei „dot-com”, cea mai mare parte a acestei creșteri fiind înregistrată după lansarea ChatGPT, în noiembrie 2022.
Astfel, sectorul IA este deja deținut în exces de numeroase categorii de investitori. Entuziasmul investitorilor individuali s-a extins și către alte piețe axate pe IA, inclusiv cea din Coreea de Sud, care în trecut a funcționat ca un indicator al evoluțiilor bursiere globale.
Scăderile bruște ale acțiunilor marilor producători de semiconductori au determinat o depreciere a indicelui bursier coreean în această vară, înainte ca investitorii locali să înceapă din nou să cumpere acțiuni la prețuri mai mici. Acest tip de volatilitate intermitentă semnalează adesea că o creștere bursieră se apropie de ultimele sale etape.
Marii investitori și randamentele incerte
O mare parte a dezbaterii privind implicațiile economice ale IA se concentrează asupra unei întrebări: pot sumele enorme investite de companiile tehnologice în infrastructură să genereze randamente proporționale într-un interval de timp previzibil?
Investițiile în tehnologie s-au împătrit în ultimii trei ani, într-un boom de o amploare și o viteză nemaiîntâlnite nici măcar în cazul dezvoltării căilor ferate, a canalelor sau a internetului. Cheltuielile sectorului tehnologic pentru fabrici și echipamente noi au atins un nivel record de 6% din PIB la apogeul bulei internetului. Astăzi, acestea se situează la 6,3% și se estimează că vor continua să crească.
O modalitate prin care aceste cheltuieli ar putea fi justificate este creșterea productivității – adică sporirea producției realizate de fiecare angajat – și stimularea întregii economii. Însă, într-o etapă comparabilă a boom-ului internetului, creșterea indicatorului-cheie numit „productivitatea totală a factorilor”, care măsoară eficiența cu care munca și capitalul sunt transformate în producție, era în plină ascensiune. În prezent, acest indicator abia dacă mai crește.
Chiar dacă productivitatea va crește în cele din urmă, este posibil ca majoritatea companiilor din domeniul IA să nu culeagă roadele. Economistul William Nordhaus a demonstrat că doar 2% din valoarea creată de inovațiile din trecut – inclusiv căile ferate, companiile aeriene și Internetul – a revenit companiilor care au construit aceste rețele. Restul beneficiilor a ajuns la consumatori și la întreprinderile care au folosit invențiile.
Majoritatea celor 50.000 de startup-uri din perioada boom-ului „dot-com” au dispărut în urma prăbușirii ulterioare, distrugând averile investitorilor. Aproximativ zece dintre acestea au supraviețuit și au ajuns, în timp, să facă parte din elita tehnologică.
IA se confruntă cu perspectiva unei crize similare, dar într-un domeniu mult mai extins. Potrivit strategului tehnologic Jeff McMillan, există aproximativ 70.000 de startup-uri legate de IA în Statele Unite și în străinătate. Acesta a descris situația astfel: „Masacrul viitor al companiilor de IA și creșterea viitoare a economiei IA sunt același eveniment”.
Cu toate acestea, prudența se estompează pe măsură ce bula se umflă. Cheltuielile în domeniul IA se extind la nivel mondial, aproximativ 40% din investițiile marilor giganți americani fiind direcționate către proiecte din străinătate. Se estimează că investițiile globale cumulate legate de IA se vor dubla din nou, ajungând la șase trilioane de dolari până în 2030.
În cele mai mari bule speculative, investițiile ajung la un punct de cotitură, după care costurile generate de falimentul companiilor, creanțele neîncasabile și pierderile de locuri de muncă depășesc beneficiile perioadei de prosperitate. Chiar și companiile aflate în avangarda noilor tehnologii pot ajunge să investească prea mult în raport cu randamentele pe care le obțin.
Banca pentru Reglementări Internaționale, un consorțiu al principalelor bănci centrale din lume, a avertizat în iulie că investițiile marilor furnizori de servicii cloud riscă să depășească nivelul considerat optim pentru societate.
Datoriile ascunse și riscul unei crize de finanțare
Boom-ul investițiilor în IA se bazează pe subvenții ascunse și pe datorii, ceea ce îl face mai fragil și mai greu de evaluat. Cu câțiva ani în urmă, primii cinci furnizori de servicii cloud de mari dimensiuni generau încă excedente importante de flux de numerar. În prezent, potrivit analizei, doar Microsoft mai reușește acest lucru.
Patru dintre acești giganți au înregistrat o creștere a datoriei nete, emițând obligațiuni pe măsură ce lichiditățile lor s-au redus și au fost nevoiți să recurgă la împrumuturi pentru a-și finanța extinderea.
În luna iulie, companiile tehnologice americane aveau o datorie netă raportată relativ redusă, de aproximativ 250 de miliarde de dolari. Aceste cifre nu includ însă proiectele finanțate prin contracte complexe de leasing și alte tranzacții înregistrate în afara bilanțului. Astfel de angajamente ar putea adăuga aproximativ trei trilioane de dolari la obligațiile lor în următorul deceniu.
Un sprijin suplimentar vine din partea sectorului public. La sfârșitul anilor 1990, Rezerva Federală a Statelor Unite menținea o politică monetară mai restrictivă decât în prezent, iar guvernul american înregistra un excedent bugetar. Fondurile care au finanțat boom-ul internetului proveneau aproape exclusiv din sectorul privat.
Un boom poate fi o bulă chiar și atunci când profiturile companiilor sunt solide.
Situația s-a schimbat în deceniul următor, în special după criza financiară globală din 2008. Pentru a relansa și a susține creșterea economică, Rezerva Federală a relaxat semnificativ politica monetară și a menținut-o la un nivel permisiv chiar și după revenirea economiei.
Astăzi, potrivit analizei, Fed menține rata de bază a dobânzii cu un punct procentual sub nivelul sugerat de modelele academice standard, având în vedere rata scăzută a șomajului și creșterea economică solidă. Inflația a depășit ținta de 2% a băncii centrale timp de mai bine de cinci ani consecutivi.
Între timp, deficitul bugetar al guvernului american s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la peste 6% din PIB. În practică, acest lucru a însemnat transferul unor sume importante, finanțate prin împrumuturi, către gospodării și corporații.
Potrivit ecuației Kalecki-Levy, care urmărește relația dintre deficitul bugetar și profiturile corporative, deficitul guvernamental a reprezentat mai mult de jumătate din profiturile companiilor americane în acest deceniu – de două ori mai mult decât în perioada „dot-com”.
Fără aceste deficite importante, profiturile companiilor din domeniul IA ar putea să nu pară la fel de solide. Iar dacă profiturile nu sunt atât de consistente pe cât sugerează cifrele, capacitatea industriei de a susține o povară a datoriilor aflată în creștere rapidă ar putea fi, la rândul său, fragilă.
Nu este neobișnuit ca bulele speculative să fie însoțite de o contabilitate opacă, dar amploarea subvențiilor ascunse descrise în această analiză este fără precedent. La fel și sursele lor. Fluxul de bani provenit de la guverne, bănci centrale și sectorul privat ar putea face ca bula IA să fie mult mai mare decât cele care au precedat-o.
Ce ar putea declanșa spargerea bulei
Discuțiile privind modul în care s-ar putea încheia actuala manie a IA se concentrează adesea pe scenarii în care companiile își reduc investițiile, raportează profituri mult sub așteptări sau ajung să recunoască faptul că tehnologia nu va genera câștiguri suficient de mari și de rapide pentru a justifica prețurile actuale ale acțiunilor.
Cu toate acestea, bulele nu se sparg pur și simplu de la sine. Frenezia investițională nu dispare doar pentru că indicatorii fundamentali se schimbă brusc. Profiturile pot rămâne solide pe măsură ce o bulă se umflă, iar într-o perioadă de recesiune prețurile acțiunilor încep, de regulă, să scadă cu câteva luni înaintea profiturilor.
Un semnal constant în istoria bulelor speculative vine din partea piețelor de finanțare. Bulele se sparg atunci când lichiditatea se restrânge: dobânzile mai mari sau reglementările mai stricte îngreunează accesul la împrumuturi, iar creditorii privați devin mai puțin dispuși să acorde finanțare, indiferent de rată. Pe măsură ce banii se epuizează, companiile și investitorii rămân cu mai puține resurse pentru investiții.
Acest lucru se poate întâmpla în numeroase moduri. În ultimul secol, majorările dobânzilor de către băncile centrale au precedat spargerea fiecărei bule semnificative. Acum însă, guvernele, nu corporațiile, suportă cea mai mare parte a poverii datoriei în creștere, iar actorii importanți de urmărit nu mai sunt doar bancherii centrali.
Un rol esențial îl au așa-numiții „justițiari ai obligațiunilor” – investitori care sancționează guvernele considerate prea cheltuitoare prin vânzarea obligațiunilor acestora, împingând dobânzile pe termen lung la niveluri foarte ridicate. În ultima perioadă, astfel de investitori și-au făcut simțită prezența în Statele Unite, Europa și Japonia.
Dacă presiunea lor se va intensifica, creșterea dobânzilor și criza de lichiditate care ar putea urma vor îngreuna finanțarea planurilor de expansiune ale companiilor din domeniul IA. Acestea ar putea fi nevoite să renunțe la proiecte sau să-și reducă investițiile, ceea ce ar putea declanșa o prăbușire a pieței bursiere.
Așa se desfășoară, de regulă, faza finală a unei bule speculative. Problemele apar mai întâi pe piețele de datorii, apoi se extind către celelalte piețe financiare. Simptomele au început să se manifeste în această vară pe piețele din Statele Unite și Asia, prin fluctuațiile acțiunilor producătorilor de semiconductori. Și alte companii din domeniul IA ar putea fi expuse riscului.
Nu este surprinzător, așadar, că o notă de cercetare a Bank of America a avertizat recent că instabilitatea specifică bulelor speculative se răspândește la nivel mondial.
După prăbușire: cine va suporta costurile
Fiecare boom își conține propriile semințe ale declinului. Acțiunile marilor companii tehnologice au crescut începând din 2009, dar au început să se clatine în urmă cu patru ani, pe măsură ce Rezerva Federală a majorat agresiv dobânzile. Lansarea ChatGPT și încheierea ciclului de înăsprire monetară al Fed au dat apoi un nou impuls pieței tehnologice.
Așa cum a remarcat Banca pentru Reglementări Internaționale, cu cât boom-ul este mai mare, cu atât ar putea fi mai amplă prăbușirea care îi urmează.
Fiecare bulă apărută după criza din 1929 a fost mai mare decât cele precedente. Unul dintre motive este financiarizarea economiei. Piețele financiare aveau, în 1980, o dimensiune aproximativ egală cu PIB-ul mondial. În 2000, când s-a prăbușit boom-ul internetului, erau deja de aproape trei ori mai mari decât economia globală. Astăzi, raportul a ajuns la aproximativ cinci la unu.
Pe măsură ce piețele au crescut până au ajuns să eclipseze economia reală, consecințele potențiale ale prăbușirilor bursiere s-au amplificat. O scădere de 25% a indicelui S&P 500, de exemplu, ar reprezenta aproximativ jumătate din declinul înregistrat în 2001 sau 2008, dar ar genera pierderi la fel de mari pentru gospodăriile americane, din cauza dimensiunii mult mai mari a pieței.
Când o bulă tehnologică se dezumflă, consecințele urmează, de regulă, o traiectorie previzibilă. Creditorii se retrag, firmele aflate în centrul boom-ului reduc costurile sau își încetează activitatea, numărul falimentelor crește, iar proiectele de construcții sunt amânate ori abandonate.
Angajații concediați ajung să concureze pentru locuri de muncă în alte sectoare, ceea ce poate pune presiune asupra salariilor. Unele economii încetinesc, iar altele ar putea intra în recesiune.
Economiile care au câștigat cel mai mult în perioada de vârf a freneziei IA ar putea fi primele afectate de această combinație de efecte. Șocul s-ar propaga din Statele Unite către Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, apoi ar coborî pe lanțul valoric al IA, afectând furnizorii mai mici și, în cele din urmă, companiile miniere și producătorii de energie.
Fiecare bulă care se sparge provoacă daune economice. În cazul IA, acestea s-ar putea resimți în întreaga lume.
Consecințele ar putea fi amplificate de particularitățile actualei revoluții tehnologice. Într-o măsură neobișnuită, creșterea economică de-a lungul lanțului valoric al IA este determinată simultan de extinderea investițiilor și de creșterea piețelor bursiere.
Creșterea prețurilor acțiunilor are, la rândul său, un efect de bogăție asupra consumului: gospodăriile se simt mai înstărite și cheltuiesc mai mult atunci când valoarea investițiilor lor crește. Această dependență puternică de un singur sector ar putea amplifica șocul atunci când bula se va dezumfla.
O altă particularitate este nivelul datoriei. Lumea nu a mai intrat niciodată într-o criză de orice fel cu o povară atât de mare a îndatorării. Determinată în principal de împrumuturile guvernamentale, datoria globală totală a crescut puternic în ultimul an, în cel mai rapid ritm de la începutul pandemiei de COVID-19, ajungând la peste 350 de trilioane de dolari. Aceasta reprezintă mai mult de trei ori dimensiunea economiei mondiale.
Odată ce boom-ul IA se va încheia, puține guverne ar mai putea avea resursele necesare pentru a stimula economiile afectate sau pentru a salva întreprinderile aflate în dificultate.
Orice încercare de salvare a companiilor din domeniul IA s-ar putea lovi și de o rezistență publică puternică. Majoritatea americanilor spun că sunt mai degrabă îngrijorați decât entuziasmați de inteligența artificială. Șapte din zece se așteaptă ca aceasta să reducă numărul locurilor de muncă disponibile pentru oameni.
Proiectele de centre de date din Statele Unite se confruntă, de asemenea, cu opoziția comunităților locale. Protestele au blocat sau au întârziat proiecte în valoare de aproximativ 130 de miliarde de dolari numai în primul trimestru al acestui an. În fața acestor cifre și a nemulțumirii publice, politicienii ar putea cântări mai atent înainte de a interveni pentru a salva companiile din domeniul IA aflate în dificultate.
Fiecare bulă de după criza din 1929 a fost mai mare decât cele precedente.
Cele mai grave bule se formează în sectoare care oferă puține inovații și sunt finanțate în principal prin îndatorare. Bula imobiliară din anii 2000 este un exemplu clasic. Când aceasta s-a spart, rezultatul a fost Marea Recesiune din 2008-2009, o criză lungă și dureroasă.
Creditorii și debitorii supraîndatorați au avut nevoie de ani întregi pentru a ieși din impas, iar prăbușirea nu a lăsat în urmă o inovație comparabilă cu cele generate de alte revoluții tehnologice. În schimb, boom-ul „dot-com” a fost o „bulă bună” clasică, într-o industrie productivă, finanțată în principal prin capital propriu, nu prin datorii.
După spargerea bulei, în 2001, scăderea prețurilor acțiunilor a fost dureroasă, dar relativ scurtă. Companiile și investitorii nu aveau aceeași povară a datoriilor, iar recesiunea care a urmat a fost scurtă și ușoară. În plus, prăbușirea a lăsat în urmă o infrastructură de o valoare imensă: internetul.
Inteligența artificială este un hibrid. Este o „bulă bună”, pentru că se bazează pe o tehnologie inovatoare, dar este finanțată prin fluxuri uriașe atât de capital propriu, cât și de datorii. Consecințele celor mai recente bule majore nu oferă, prin urmare, un cadru clar pentru estimarea pierderilor economice imediate ale unei asemenea prăbușiri.
Este un teritoriu neexplorat, complicat de faptul că guvernele supraîndatorate ar putea să nu poată interveni cu ușurință pentru a limita pierderile.
Ce ar putea rămâne după spargerea bulei IA
Atunci când „bulele bune” se sparg, ele lasă în urmă o rețea mai eficientă de companii supraviețuitoare, care ajung să fie mai puternice. Așa s-a întâmplat cu internetul și, înaintea acestuia, cu industriile căilor ferate, canalelor, automobilelor și televiziunii.
Companiile care vor supraviețui prăbușirii din domeniul IA ar putea continua să dezvolte tehnologia în beneficiul utilizatorilor din întreaga lume și, în cel mai optimist scenariu, ar putea oferi impulsul de care economia are nevoie pentru a-și crește productivitatea.
Întrebarea este cât de mare ar putea fi această creștere și când se va concretiza. Adesea, noile tehnologii stimulează productivitatea abia după zeci de ani de la apariția lor pe piață.
Automobilele au început să înlocuiască trăsurile trase de cai pe străzile din New York în anii 1910, dar au avut un impact maxim asupra productivității abia după construirea rețelei naționale de autostrăzi în anii 1950. Acest lucru s-a întâmplat la zeci de ani după ce criza bursieră din 1929 a distrus sute de producători de automobile, lăsând în picioare doar câțiva mari constructori, între care Chrysler, Ford și General Motors.
O restructurare și o întârziere similare ar putea avea loc înainte ca inteligența artificială să-și lase amprenta deplină asupra economiei.
Cele mai recente previziuni privind potențialul impuls pe care IA l-ar putea oferi creșterii anuale a productivității variază de la 0,1 puncte procentuale – o creștere aproape imperceptibilă – până la aproape două puncte procentuale, ceea ce ar reprezenta un salt extraordinar. O creștere atât de mare ar putea aproape să dubleze ritmul sustenabil al creșterii economice globale, inaugurând o epocă de prosperitate fără precedent.
Etapele anterioare ale revoluției digitale oferă însă motive pentru temperarea acestor așteptări. Și internetul era considerat capabil să declanșeze un boom al productivității – lucru care s-a întâmplat, pentru scurt timp, la sfârșitul anilor 1990. Ulterior, însă, impulsul s-a estompat, copleșit de forțe mai puternice, printre care extinderea statului regulator și planurile de salvare guvernamentale din ce în ce mai generoase.
Un eventual boom al productivității determinat de IA s-ar putea confrunta cu obstacole similare.
Faptul că inteligența artificială avansează într-un ritm amețitor nu înseamnă că aceasta funcționează în afara istoriei sau a regulilor comportamentului uman. Maniile speculative creează dezechilibre prea mari pentru a putea dura la nesfârșit. Când va veni prăbușirea, pagubele ar putea fi grave, dar nu neapărat permanente.
Pentru a împrumuta o expresie din chimie, nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă. Tehnologia va continua să avanseze chiar și după ce frenezia speculativă din jurul ei se va estompa, lăsând în urmă o piață globală mai echilibrată, cheltuieli mai raționale din partea companiilor și o reorganizare a lumii inteligenței artificiale.
În cele din urmă, adevărata miză nu este dacă inteligența artificială va supraviețui unei eventuale crize bursiere, ci ce fel de industrie va rămâne după ce investițiile speculative vor fi eliminate, iar companiile vor trebui să demonstreze că pot transforma promisiunile tehnologice în valoare economică reală.
Editor : C.A.
About the Author
