Medicamentele împotriva obezității, precum semaglutida (Wegovy) și tirzepatida (Mounjaro), determină o scădere substanțială în greutate la pacienți, dar nu îmbunătățesc în mod semnificativ calitatea vieții acestora, iar majoritatea nu prezintă beneficii cardiovasculare la un an, arată o analiză a celor mai recente date din studii clinice publicată în revista BMJ.
O constatare cheie a fost faptul că medicamentele împotriva obezității asociate cu cea mai mare pierdere în greutate au fost, de asemenea, asociate, în general, cu efecte adverse mai grave, inclusiv simptome gastrointestinale, oboseală și pierderea masei musculare slabe, și au prezentat o probabilitate mai mare de a fi întrerupte de către pacienți.
Pierderea în greutate nu se menține după oprirea tratamentului
Un aspect important este că pierderea în greutate obținută pe durata administrării medicamentelor nu s-a menținut după întreruperea tratamentului.
Cercetările anterioare au fost concentrate pe rezultatele privind pierderea în greutate, iar medicamentele împotriva obezității nu au fost comparate direct în studii comparative directe, ceea ce a lăsat incertitudine cu privire la echilibrul general dintre beneficii și efecte adverse, determinând realizarea acestui studiu.
Studiile incluse în aceasta au fost concepute în principal pentru a evalua pierderea în greutate, iar cercetătorii au recunoscut că sunt necesare studii pe termen mai lung pentru a determina mai bine efectele medicamentelor împotriva obezității asupra sistemului cardiovascular, renal și asupra altor rezultate importante.
Analiza lor a evaluat 19 medicamente pentru obezitate disponibile în prezent și în curs de dezvoltare, utilizând date din 262 de studii clinice care au comparat unul sau mai multe medicamente cu modificări ale stilului de viață, placebo sau un alt medicament. Cei 99.791 de participanți au fost urmăriți pe o perioadă cuprinsă între 12 și 172 de săptămâni pentru a evalua beneficiile legate de pierderea în greutate, pierderea masei grase și îmbunătățirea calității vieții, precum și efectele adverse, cum ar fi pierderea masei slabe, reacțiile adverse gastrointestinale, afecțiunile legate de vezica biliară și oboseala.
Care medicamente au produs cea mai mare pierdere în greutate
În comparație cu modificările stilului de viață aplicate în mod izolat, tirzepatida și cagrilintida-semaglutida au determinat cea mai mare pierdere în greutate după un an, de 14,9% și, respectiv, 14,8%, urmate de semaglutida orală (10,9%), orforglipron (9,9%), semaglutida subcutanată (9,8%) și fentermină-topiramat (8,1%).
Medicamentele emergente, inclusiv retatrutida, ecnoglutida și mazdutida, au demonstrat efecte semnificative asupra pierderii în greutate, dar sunt susținute de dovezi cu un grad de certitudine scăzut sau foarte scăzut.
Tirzepatida a redus cel mai mult masa adiposă (25,7%), dar a redus și cel mai mult masa slabă (8,3%). Semaglutida subcutanată a fost singurul medicament asociat cu un risc redus de deces din orice cauză (19%), un risc redus de infarct miocardic (28%) și de progresie a bolii renale (20%). Semaglutida subcutanată a fost, de asemenea, asociată cu un risc redus de insuficiență cardiacă (57%), la fel ca și tirzepatida (51%).
Niciun medicament nu a redus în mod convingător riscul de insuficiență renală și nici nu a demonstrat îmbunătățiri semnificative din punct de vedere clinic în ceea ce privește calitatea vieții.
Studiul a arătat că medicamentele împotriva obezității care au determinat o pierdere mai mare în greutate au fost însoțite în mod constant de rate mai ridicate de efecte secundare și de întrerupere a tratamentului, „ceea ce indică un compromis clar între beneficii și riscuri”, au scris cercetătorii.
„Deciziile privind tratamentul obezității ar trebui individualizate, punând în balanță beneficiile așteptate, riscurile, povara tratamentului, costurile, disponibilitatea și preferințele pacientului”, au afirmat aceștia. „Unii pacienți pot acorda prioritate pierderii maxime în greutate, în timp ce alții pot pune un accent mai mare pe reducerile evidente ale mortalității sau ale riscului cardiovascular.”
Experții: rezultatele trebuie interpretate cu prudență
Marie Spreckley, cercetătoare în domeniul managementului greutății la Universitatea din Cambridge, care nu a participat la studiu, a declarat că analiza a oferit o imagine de ansamblu comparativă importantă asupra dovezilor în rapidă evoluție privind tratamentele pentru obezitate, dar că aceasta trebuie interpretată cu atenție.
„Rezultatele nu arată că medicamentele pentru obezitate nu au beneficii mai ample pentru sănătate. Dimpotrivă, ele evidențiază faptul că, deși dovezile privind pierderea în greutate sunt solide, dovezile privind unele rezultate pe termen lung sunt încă în curs de dezvoltare și diferă considerabil de la un medicament la altul.
„Acest aspect este deosebit de important în ceea ce privește rezultatele cardiovasculare. Multe studii clinice privind pierderea în greutate nu au fost concepute în primul rând sau nu au avut o durată suficientă pentru a evalua rezultate precum infarcturile miocardice, insuficiența cardiacă sau mortalitatea. Absența unui beneficiu demonstrat pentru toate medicamentele nu ar trebui, prin urmare, interpretată ca o dovadă că aceste beneficii nu există.”
Citește și: Franţa devine prima ţară din Europa care va deconta medicamentele pentru slăbit
Beneficiile GLP-1 confirmate în studiile clinice
Naveed Sattar, profesor de medicină cardiometabolică la Universitatea din Glasgow, care nu a participat nici el la studiu, a fost de acord. El a declarat: „Avem acum dovezi consistente provenite din multiple studii clinice de amploare privind rezultatele cardiovasculare ale agoniștilor receptorilor GLP-1 în diabetul de tip 2, inclusiv semaglutida (atât sub formă injectabilă, cât și orală), dulaglutida, albiglutida și efpeglenatida, care demonstrează reducerea evenimentelor cardiovasculare majore în comparație cu placebo.”
El a adăugat că discuția privind calitatea vieții necesită o abordare mai nuanțată. „Există deja dovezi considerabile că multe persoane înregistrează îmbunătățiri semnificative ale stării de bine, care nu sunt surprinse în mod adecvat de măsurile tradiționale de evaluare a rezultatelor raportate de pacienți. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care milioane de oameni din întreaga lume sunt dispuși să plătească din propriul buzunar pentru aceste medicamente, în timp ce relativ puțini ar face acest lucru pentru tratamente precum statinele sau medicamentele antihipertensive.”
Într-un editorial asociat publicat în The BMJ, Hamlet Gasoyan și Michael Rothberg de la Institutul de Asistență Medicală Primară al Clinicii Cleveland din Ohio au scris: „Acest studiu reprezintă un pas important în furnizarea de informații comparative care să stea la baza discuțiilor dintre pacienți și medici cu privire la medicamentele împotriva obezității, în acest peisaj al opțiunilor terapeutice care evoluează rapid.”
Aceștia au adăugat: „Studiile viitoare care vor lua în considerare caracteristicile individuale, precum și rezultatele pe termen lung, cum ar fi mortalitatea, ar trebui să ofere date suplimentare care să stea la baza luării deciziilor individualizate.”
Dintre cele 19 medicamente evaluate în analiză, doar semaglutida, tirzepatida, liraglutida, naltrexonă-bupropion și orlistatul sunt autorizate în prezent în Regatul Unit pentru tratamentul obezității. Metformina este utilizată în Regatul Unit în afara indicațiilor aprobate pentru obezitate, iar celelalte medicamente sunt fie aprobate în alte țări, fie se află în curs de testare în cadrul unor studii clinice.
Editor : Ana Petrescu
About the Author
