Recent s-a aflat că miliardarul din domeniul tehnologiei Peter Thiel conduce o societate secretă care reunește alți directori executivi și miliardari alături de lideri politici. Printre membri s-ar număra personalități precum comandantul suprem al NATO, Alexus Grynkewich, și ginerele președintelui american Donald Trump, Jared Kushner. Thiel, un antreprenor și activist germano-american, a fost cofondator al PayPal și al firmei de software Palantir. Dezvăluirile despre această societate – cunoscută sub numele de „Dialog” – au atras o atenție largă. Iar Thiel însuși a susținut o serie de prelegeri confidențiale la San Francisco în acest an, în cadrul cărora a abordat probleme de politică și tehnologie din perspectivă biblică, scriu Joscha Abels și Juliana Tappe Ortiz, cercetători postdoctorali la Institutul de Științe Politice de la Universitaea din Tübingen, pe platforma The Conversation.
Thiel a declarat că este convins că omenirea se confruntă cu amenințări existențiale din partea unui război nuclear sau a unei inteligențe artificiale (IA) scăpate de sub control, care ar putea duce la „Armaghedon”. Într-o astfel de eră a sfârșitului lumii, conform acestei gândiri, doar cei mai ingenioși – precum membrii societății secrete – ar supraviețui.
Thiel este un caz extrem, dar nicidecum izolat. Alți oameni influenți din politică și tehnologie privesc lumea de astăzi prin prisma unei crize civilizaționale și a unei catastrofe iminente.
Politica sfârșitului lumii
De-a lungul secolelor, liderii politici au invocat adesea temerile legate de declin și colaps. În antichitate, Augustus, primul împărat roman, a promovat narațiunea conform căreia Roma se confrunta cu un colaps moral pentru a justifica concentrarea puterii în propriile sale mâini. Totuși, momentul actual al „politicii sfârșitului lumii” este diferit pe mai multe fronturi. Amenințările, atât reale, cât și imaginare, se răspândesc mai repede ca niciodată, difuzate prin algoritmii rețelelor sociale care favorizează isteria și teoriile conspirației.
În Silicon Valley, personalități influente discută în mod obișnuit despre IA fie ca salvarea umanității, fie ca un eveniment de extincție. Alex Karp, CEO-ul Palantir, a descris cursa pentru IA drept „momentul nostru Oppenheimer”, moment în care națiunile bogate ale lumii trebuie să decidă dacă să oprească dezvoltarea unei tehnologii periculoase sau să încline balanța puterii în favoarea acesteia.
Totuși, fenomenul se extinde dincolo de cercurile excentrice din domeniul tehnologiei. Narațiunile despre sfârșitul lumii și-au făcut loc în culisele puterii, pe măsură ce personalitățile politice profită de ocazie pentru a propaga politici radicale.
Personalul militar american a depus un număr mare de plângeri, afirmând că comandanții lor au folosit retorica biblică a sfârșitului lumii pentru a justifica atacurile SUA asupra Iranului. Se pare că conducerea lor a făcut referire la Armaghedon, considerând războiul din Iran un pas necesar pentru a aduce întoarcerea lui Hristos.
Acest lucru se întâmplă într-un context în care administrația Trump a ținut cont de dreapta creștină, în special de comunitatea evanghelică, ca un electorat major pentru „războiul său spiritual”. Secretarul de război al SUA, Pete Hegseth, în special, s-a prezentat ca un instrument al lui Dumnezeu într-o bătălie existențială a civilizației pentru creștinism.
Se pare că Hegseth și alte figuri centrale și-au umplut departamentele cu protestanți evangheliști și sioniști creștini. Aceste cazuri pot fi privite ca elemente ale unei schimbări mai ample, în care liderii politici și corporatiști își amestecă interpretarea creștinismului cu convingerile privind supremația SUA.
Minte radicală, politică radicală
Amenințările lui Trump la adresa Iranului, inclusiv declarați sa din aprilie conform căreia „o întreagă civilizație va muri în această seară, fără să mai poată fi readusă la viață vreodată”, indică consecințele acestei creări de mituri. Aceasta deschide calea către o politică radicală în SUA, dar și dincolo de granițele acesteia.
Administrația Trump a susținut că Europa se confruntă cu un declin continental și cu „ștergerea civilizațională” din cauza imigrației și a integrării europene. În același spirit, Nigel Farage, liderul partidului Reform UK, a tras un semnal de alarmă cu privire la faptul că Marea Britanie se confruntă cu un „colaps societal”.
Cercetările au arătat că oamenii sunt mai dispuși să susțină măsuri extraordinare atunci când cred că se confruntă cu o amenințare existențială. De asemenea, s-a demonstrat că dispozițiile psihologice ale liderilor politici contează mai mult în perioadele de incertitudine.
Efectele imprevizibile ale transformărilor tehnologice și de mediu generează riscuri și anxietate – iar pericolul constă în faptul că liderii tratează oponenții, mișcările sociale sau grupurile minoritare ca pe niște dușmani mitici.
Politica „sfârșitului de lume” devine astfel o luptă pentru definirea amenințării supreme la adresa umanității. Ne aflăm într-o epocă în care oamenii se confruntă cu riscuri multiple. Aceste viziuni asupra lumii determină, în cele din urmă, modul în care evoluează politica națională și geopolitica.
Există un alt motiv pentru care trebuie să fim atenți, scriu cei doi cercetători. Pe parcursul unei mari părți a epocii moderne, cele mai influente persoane au fost liderii aleși și funcționarii de stat. Astăzi, a apărut un tip nou de lider: directorii din domeniul tehnologiei, care dispun de avere și influență în mass-media. Influența lor se poate extinde adânc în interiorul statului – lucru simbolizat de rolul lui Elon Musk în cadrul Departamentului pentru Eficiența Guvernamentală al SUA și de rolul crucial al SpaceX în strategia globală a Statelor Unite.
Multă vreme, cercetătorii au explicat politica globală prin prisma instituțiilor și a relațiilor structurale, iar globalizarea prin prisma intereselor de afaceri. Acum, viitorul ambelor depinde din ce în ce mai mult de psihologia unei mici elite politice și corporatiste.
Liderii „sfârșitului de lume” vor exagera anumite amenințări, în timp ce le vor minimiza pe altele. Adesea, directorii din domeniul tehnologiei vor stabili legături între un viitor prosper și necesitatea inovației disruptive. Investitorul american de capital de risc Marc Andreessen a fost un susținător al „acceleraționismului tehnologic” – ideea că dezvoltarea tehnologică nereglementată este singura cale de a depăși problemele existențiale ale lumii.
Provocarea constă în a face distincția între amenințările reale și narațiunile care amplifică frica, ascunzând în același timp problemele mai urgente. Într-o perioadă în care dezbaterea este saturată de previziuni privind colapsul, ar putea fi mai important ca niciodată să ne concentrăm asupra riscurilor susținute de dovezi – criza climatică și erodarea sistemelor democratice, de exemplu.
În ceea ce privește întrebarea dacă tehnologia poate depăși schimbările climatice și aduce pacea mondială, ar fi înțelept să nu ne bazăm pe cuvântul miliardarilor din domeniul tehnologiei. La urma urmei, Thiel și-a diversificat recent opțiunile între un buncăr din Noua Zeelandă și un refugiu în Argentina lui Javier Milei, conchid Joscha Abels și Juliana Tappe Ortiz.
Editor : B.E.
About the Author
