În ciuda războiului, rețelele pro-ruse rămân active în Elveția. Ce bani alimentează economia de război

În ciuda războiului din Ucraina, rețelele pro-ruse rămân active în Elveția. Se estimează că până la 40 de miliarde de franci ar fi alimentat economia de război rusă, scrie Tribune de Geneve.

„E complicat, cu acest război”, declară Ferdinand Muheim, măcelar. De când și-a vândut afacerea, își petrece câteva luni pe an la cabana sa, o casă de țară situată pe terenul unei familii de prieteni, la puțin sub 150 de kilometri de Moscova. Unul dintre fiii acestei familii comandă un batalion angajat în războiul din Ucraina, în timp ce celălalt, al cărui naș este Muheim, servește și el în armată, dar nu pe front.

Figură emblematică a complexității relațiilor dintre Elveția și Rusia lui Vladimir Putin, fostul primar al orașului Andermatt, supranumit „Ferdinov”, afirmă că mass-media occidentale denaturează realitatea și deplânge atacurile zilnice, potrivit lui, ale dronelor ucrainene care vizează în special depozitele Wildberries.

Ferdinand Muheim trece sub tăcere încălcările dreptului internațional comise anterior de Rusia. Or, invazia din 2022, precum și atacurile neîncetate asupra rețelelor de apă și energie și asupra zonelor rezidențiale au provocat, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, mult peste 16.000 de victime civile în Ucraina.

Pretențiile Rusiei

„De mult timp ne dorim ca războiul să ia sfârșit”, declară Ferdinand Muheim. El adaugă că, în opinia sa, Ucraina ar trebui să cedeze Crimeea și zonele disputate din sud-est Rusiei, o poziție apropiată de cerințele Kremlinului.

Muheim știe că pozițiile sale îl fac o excepție. „În Elveția, majoritatea sunt de partea Ucrainei; Rusia are puțini susținători”, spune el. În viziunea sa, această schimbare de atitudine se resimte și în Rusia: „Pe vremuri, puteam spune acolo «Sunt elvețian» și toată lumea se bucura; astăzi, Elveția nu mai este apreciată, pentru că nu ar mai fi neutră.” El reamintește că purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, Maria Zakharova, a formulat recent această acuzație, acuzând Berna că se aliniează acum la Bruxelles și Kiev, așa cum ar fi făcut-o odinioară cu Berlinul sub regimul nazist.

Tocmai acest lucru alimentează dezbaterea din Elveția în pragul votului privind inițiativa privind neutralitatea. Lansată de Christoph Blocher în primăvara anului 2022, după ce Consiliul Federal a preluat sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei, inițiativa ar interzice în viitor astfel de măsuri, prin înscrierea lor în Constituție. Oponenții săi o califică drept „inițiativă pro-Putin” și reamintesc că invazia Ucrainei încalcă în mod clar dreptul internațional; în opinia lor, fără sancțiuni, Elveția ar favoriza agresorul.

Rusia ar putea profita de neutralitate

Istoricul Josef Lang reproșează Elveției că ajută oricum la finanțarea războiului de agresiune dus de Rusia. În calitate de consilier național (Verzii/ZG), el atrage atenția asupra centrului financiar din Zug, unde își au sediul mai mulți giganți din sectorul materiilor prime care realizează profituri de miliarde din afaceri cu Rusia, precum Glencore, și care întrețin uneori legături directe cu Kremlinul. La fel ca și compania de stat Gazprom și cele două companii Nord Stream.

Istoricul explică acest lucru prin neutralitatea Elveției în timpul Războiului Rece, perioadă în care comercianții americani și britanici de materii prime foloseau Elveția pentru a face comerț cu Uniunea Sovietică.

În ceea ce privește fosta Securitate est-germană Stasi (RDG), aceasta obținea prin Zug tehnologii de vârf supuse sancțiunilor. Potrivit lui Josef Lang, Putin s-a bazat ulterior pe aceste rețele.

Elveția ar fi contribuit astfel la alimentarea fondurilor de război ale Kremlinului, inclusiv după invazia Ucrainei.

În special prin intermediul companiei Novatek, cu sediul în Zug, pe care autoritățile au supus-o sancțiunilor abia în aprilie 2026. Aceasta a continuat să comercializeze în mod liber gaz natural lichefiat din Rusia. Potrivit acestuia, aproximativ 40 de miliarde de franci ar fi fost injectați în economia de război rusă între 2022 și 2026 prin intermediul pieței elvețiene de tranzacționare a materiilor prime. Sancțiunile au transformat neutralitatea elvețiană într-una relativă.

Christoph Blocher respinge acuzația de inițiativă pro-rusă, dar demersul său mobilizează în special pe cei care manifestă mai multă înțelegere față de Rusia decât față de statele occidentale de drept.

Legăturile cu Rusia

S-a constituit un grup sub denumirea de „Consiliul Neutralității”. Această asociație reproșează Elveției că se aliniează excesiv pozițiilor Statelor Unite și NATO. Printre purtătorii săi de cuvânt se numără Jacques Baud, fost colaborator al serviciilor de informații, pe care Uniunea Europeană l-a inclus pe listele sale de sancțiuni, calificându-l drept „purtător de cuvânt al propagandei pro-ruse”.

Printre aceștia se numără și Ralph Bosshard, fost militar elvețian și invitat regulat al postului de televiziune RT, apropiat de Kremlin, precum și de partidul german AfD, și Guy Mettan, fost președinte al Marelui Consiliu din Geneva și al Camerei de Comerț Elveția-Rusia. În primăvară, fostul președinte al Marelui Consiliu a primit un doctorat honoris causa de la o universitate rusă care își promisese în scris sprijinul pentru Kremlin și pentru „operațiunea sa specială” din Ucraina.

Aceștia susțin teza conform căreia țările NATO ar avea o atitudine imperialistă și ar exercita presiuni asupra Rusiei. Aceasta va fi, de altfel, tema centrală a unui miting pe care activiștii îl vor organiza pe 29 august în Bundesplatz, sub motto-ul „Nu NATO, da neutralității”. Vor lua cuvântul, de asemenea, critici înverșunați ai măsurilor legate de pandemia de coronavirus, precum și un comunist din Ticino care are legături cu Kremlinul.

Ferdinand Muheim nu dorește să se implice în campanie, dar afirmă că va vota „da” la inițiativa privind neutralitatea. Cazul său ilustrează amploarea rețelelor pro-ruse din Elveția, care se întind de ambele părți ale Pasului Gotthard. Această prezență se înscrie, de asemenea, într-o istorie îndelungată: în 1799, generalul Suvorov a traversat Pasul Gotthard pentru a-l contracara pe Napoleon; două secole mai târziu, Muheim, pe atunci consilier local în Andermatt, s-a ocupat de întreținerea monumentului dedicat acestuia.

A organizat tabere pentru orfani și ceremonii oficiale, uneori în prezența lui Dmitri Medvedev, pe atunci apropiat de Vladimir Putin. Bazându-se pe contactele sale din Rusia, Ferdinand Muheim a obținut contracte la Soci înaintea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2014, cu puțin timp înainte de anexarea Crimeei. Acolo l-a prezentat pe Bernhard Russi, vedeta schiului din Andermatt și proiectant de pârtii.

Ferdinand Muheim făcea parte, de asemenea, din consiliul de administrație al clubului de hochei Ambri-Piotta, alături de Filippo Lombardi, pe atunci consilier la Camera Consilierilor din Ticino și specialist în afaceri externe, care se deplasa regulat în Rusia. În prezent, el face parte din administrația municipală din Lugano. El a declarat că nu dorește să se pronunțe cu privire la inițiativa privind neutralitatea.

Tensiuni cu Rusia

Nici la Andermatt, nici în apropierea monumentului Suvorov nu mai au loc manifestații de amploare, iar fanfara militară din Moscova și-a suspendat vizitele. În general, activitățile se desfășoară la un ritm redus: consulatele onorifice ruse din Zurich și Lausanne sunt pustii.

Nici oligarhii ruși nu mai sunt cu adevărat bineveniți. Nu cu mult timp în urmă, cantoanele eliberau încă zeci de permise speciale de ședere pentru cetățeni ruși bogați, în numele „intereselor publice importante” – adică veniturile fiscale. Anul trecut, potrivit Secretariatului de Stat pentru Migrație, au fost doar patru; anul acesta, niciunul.

Toate aceste indicii lasă să se întrevadă o răcire durabilă a relațiilor deja complexe dintre Elveția și Rusia. Nu ar fi o premieră. Încă din 1784, când vodeseanul Frédéric-César de La Harpe a devenit guvernatorul lui Aleksandru Romanov, viitorul țar, nobilimea rusă a descoperit Elveția. În paralel, o politică de azil liberală la acea vreme a atras numeroși disidenți, creând legături timpurii și ambivalente între cele două țări.

În 1917, Vladimir Lenin a părăsit Zurichul pentru a se îndrepta spre Sankt Petersburg, cu scopul de a răsturna regimul țarist. Relațiile cu ceea ce urma să devină Uniunea Sovietică erau proaste, cu atât mai mult cu cât, în 1923, Moritz Conradi a ucis un diplomat sovietic, iar autoritățile l-au achitat. Abia în 1946 Elveția a stabilit relații diplomatice cu Uniunea Sovietică.

Pe termen scurt, nu se întrevede nicio îmbunătățire a relațiilor. În calitate de președinte al OSCE, șeful diplomației, Ignazio Cassis, a întins mâna Kremlinului, care a rămas însă impasibil. Nici inițiativa privind neutralitatea nu pare să aibă șanse de succes, în ciuda semnalelor de sprijin venite din Rusia: conform unui sondaj Tamedia, 62% dintre persoanele chestionate se opun în prezent acestei inițiative.

Editor : M.C